Prins în programul învestirii noului Guvern n-am apucat să vă spun cum a fost la audierea noilor miniștri de la Educație și Cercetare, dar nici ce amendamente am reușit să trecem în domeniu.

Pe Liviu Pop îl știți deja. E cel care a făcut scut în fața lui Victor Ponta pentru a-l salva de verdictul de plagiat, chiar dacă pentru asta a desființat și reorganizat CNATDCU. La audieri, omul nu a făcut altceva decât să confirme că asta e misiunea lui și în actualul mandat de ministru la Educație: să apere onoarea premierului Mihai Tudose, acuzat, la rândul lui, de plagiat. L-am întrebat de 3 (trei) ori ce va face dacă Tudose primește verdict de plagiat, iar pe biroul lui ajunge decizia de retragere a titlului de doctor: o va semna ori ba? De trei ori a tăiat-o prin bălării, deși răspunsul era cât se poate de simplu: DA sau BA. Cine a vrut să înțeleagă, a înțeles.

La Ministerul Cercetării a venit șef Lucian Puiu Georgescu. Nimeni altul decât fosta mână dreaptă a fostului ministru Șerban Constantin Valeca. Cel care s-a ocupat epurarea comisiilor consultative ale ministerului de evaluatori de top (din țară și străinătate) și înlocuirea lor cu sindicaliști ori experți de-ai casei… Reprezentanții Puterii au încercat să mă convingă că nu e chiar așa dezastru precum Valeca. Că ar mai avea ceva la purtător. A fost suficient însă să deschidă gura ca bunele referințe primite să-și ia zborul. La fel ca predecesorul, d-nul Georgescu trăiește într-o realitate paralelă – a început să povestească despre ce ”semnale pozitive” a primit și cât de ”apreciată” a fost în străinătate decizia de a împărți Ministerul Educației și Cercetării în două ministere (la începutul anului). E drept, măsura a ajuns până în ”Science” și ”Nature”. Doar că articolele nu erau deloc laudative, ci constatau dezastrul din cercetarea românească. Iar ”semnalul pozitiv” a venit, dincolo de orice dubiu, de la Asociația Europeană a Universităților, care a pus la zid, printr-o poziție oficială, situația din cercetarea românească. Mai mult, d-nul Georgescu a confirmat că va păstra sindicaliștii în consiliile consultative și s-a apucat să vorbească despre contractarea a 60-75% a sumelor alocate în acest an pentru cercetare în condițiile în care, printr-un răspuns scris, trimis în urmă cu câteva săptămâni, recunoștea că anul ăsta nu s-a organizat, încă, vreo competiție.

L-am întrebat pe Mihnea Costoiu (de la PSD) dacă va vota în favoarea lui la audieri și i-am atras atenția că-l voi fotografia când îl votează, să-și asume responsabilitatea numirii lui. S-a plâns că ăsta ar fi șantaj. Păi de ce șantaj? Dacă omul e bun, cercetătorii îi vor mulțumi pentru votul acordat. La fel i-am atenționat și pe Anton Anton (ALDE) și Sorin Cîmpeanu (fostul ministru al Educației, ex-ALDE, acum independent). Pe Mihnea Costoiu am apucat să-l fotografiez (vezi foto sus); când am întors însă telefonul către Anton Anton și Sorin Cîmpeanu s-au grăbit să-și retragă mâinile, că fuseseră deja numărați…

Să trecem însă și la partea bună. Sub presiunea de a vota proiectul legii de adoptare a Ordonanței de Urgență 96/2016, am reușit să trecem câteva amendamente care să repare ceea ce Comisia de învățământ de la Camera Deputaților hăicuise.

Astfel, ARACIS a pierdut monopolul în privința evaluării școlilor doctorale pe care îl câștigase în urma modificărilor aduse la Camera Deputaților; ce am introdus e că universitățile au dreptul să opteze pentru evaluarea și acreditarea școlilor doctorale și la organisme de evaluare din străinătate înscrise în EQAR. Mai mult, criteriile de evaluare și metodologia de evaluare a școlilor doctorale vor fi elaborate de ministerul Educației, și nu de ARACIS, pe baza consultării ARACIS, CNATDCU, CNCS și alte agenții internaționale înregistrate în EQAR.

Ideea e că în contextul actual, în care credibilitatea ARACIS e mult scăzută la nivel internațional (și național), universitățile de top pot alege să apeleze la un evaluator internațional din EQAR. În plus, asta ar pune presiune și pe ARACIS să se reformeze. Întâmplarea face ca săptămâna trecută, la o conferință SAR, unul dintre reprezentanții ARACIS a început să-mi explice câtă încredere au universitățile în activitatea lor. I-am replicat că atunci nu există nicio problemă, cu siguranță acele universități vor apela la evaluarea lor.

De asemenea, față de forma adoptată de Camera Deputaților, la Senat (cameră decizională) s-au adus modificări:

  • obținerea abilitării de a conduce doctorate la unele Universități ar putea presupune standarde mai înalte decât la altele (suplimentarea standardelor față de criteriile CNATDCU este lăsată la decizia senatelor universitare);
  • legea prevede posibilitatea înființării și acreditării unor programe de studii doctorale interdisciplinare;
  • s-au stabilit termene până la care diferite prevederi ale legii trebuie îndeplinite (elaborarea de metodologii, acreditarea școlilor doctorale etc.).