Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Nu l-a lovit democrația în cap, peste noapte, pe Liviu Dragnea. Sunt suficiente dovezi în acest sens – de la încrâncenarea cu care vrea să meargă înainte cu ordonanțele de urgență, și nu doar cele cu amnistia și grațierea, și până la catalogarea exercitării unor drepturi civice elementare (libertatea de asociere și exprimare, inclusiv prin proteste în stradă) ca fiind lovitură de stat. Chiar și faptul că-și permite să-și sune colega de partid, întâmplător și ministru de Interne, și să-i dea indicații cum să fi amplasate sau retrase dispozitivele de jandarmi din fața sediului PSD (adică de pe spațiul public) arată că d-nul Liviu Dragnea are restanțe serioase la cursurile de democrație.

În acest context, să nu ne facem iluzii. NU ceea ce s-a cerut de mai multe ori în stradă în ultimii ani, adică ”SRI, lasă-ne bani de educație!”, e ceea ce-l mână în luptă pe Liviu Dragnea acum când încearcă reducerea bugetului SRI cu aproximativ 10%. Ceea ce vedem în aceste zile, cu o Comisie de control a SRI care vrea să transmită ideea că este decisă să exercite pe bune controlul asupra activității serviciilor secrete, este doar o continuare a conflictelor interne din PSD. Vă mai amintiți ieșirea isterică a lui Vanghelie, din toamna lui 2014, când era convins că paparazzi de pe urmele lui erau oamenii lui Ghiță și Ponta? Ori stenogramele în care Șova negocia cu Hrebenciuc șefia PSD după epoca Ponta (în ideea că Ponta va ajunge președinte al României)? Poate că unii dintre d-voastră nu mai țineți minte, că ați avut alte lucruri mai importante de făcut între timp, dar Liviu Dragnea, care viza la rândul lui șefia în partid (iar după ce a câștigat-o, consolidarea ei), cu siguranță nu putea uita. Spectrul lui Ghiță îl mai bântuie încă pe Dragnea, și nu e de mirare: conexiunea lui Ghiță cu serviciile a înseamnat, de pe o parte, bani pentru una din taberele partidului (sau pentru un partid nou, care să rupă din PSD), pe de altă parte, acces la o sursă de informații care îi băga în sperieți pe mulți dintre liderii social-democrați (fie doar și ideea/temerea unora că Ghiță ar avea acces la informații secrete, chiar dacă în realitate n-ar fi avut, era suficientă pentru a-i oferi un statut de putere într-un partid în care o mare parte a liderilor lui au probleme cu legea).

Să mai ținem cont că până mai ieri, șef al SRI a fost George Maior, nimeni altul decât ”fiul lui tata”, adică al lui Liviu Maior, unul dintre pesediștii din prima garnitură a lui Ion Iliescu (și dacă ar fi să ne limităm doar la ce a spus zilele trecute Liviu Dragnea legat de mineriade – pe care le-a asociat cu tentativele de a răsturna ordinea democratică – ne putem da seama în ce relații e cu părintele fondator al PSD). Până și modul în care și-a ales premierul și i-a pus sub nas lista de miniștri obedienți denotă o temere și o lipsă acută de încredere a lui Liviu Dragnea față de o mare parte dintre colegii lui de partid.

De-asta spun, să nu confundăm lupta pentru controlul democratic al serviciilor de informații și/sau despre supradimensionarea și eficientizarea lor, îndeosebi a SRI, cu răfuiala dintre diferitele grupări din PSD. Nu e domnul Liviu Dragnea cavalerul pe cal alb care să conducă bătălia pentru reformarea serviciilor secrete. Și dincolo de dosarul Referendumul ori dosarul Bombonica, să nu uităm de contractele Tel Drum, că acolo sunt banii publici. Și dimensiunea ipocriziei domnului Liviu Dragnea când pozează în ”victimă a sistemului”.

P.S.: Când șeful SRI, Eduard Hellvig, încearcă să justifice bugetul de salarii al SRI pe ideea că munca brută compensează tehnologia avansată îți vine să te întrebi ăsta de pe ce planetă o fi aterizat (”Trebuie să vă spun cu toată responsabilitatea, ca să suplinim ce fac alte servicii cu tehnologia avansată şi extrem de costisitoare, SRI o face cu angajaţii” – sursa aici)? Chiar credeți că zece chirurgi cu bisturiele în mână lângă capul aceluiași bolnav compensează un aparat de operație cu laser? Ori vă închipuiți că o sută de medici cu ciocănele pot pune un diagnostic mai bun decât o radiografie? Iar comparația cu domeniul medical nu e întâmplătoare. Câte vreme bugetul de salarii al SRI va fi mai mare decât bugetul de salarii din sănătate, vom avea o mare problemă. De sănătate. Atât la modul propriu, cât și la nivelul democrației din societate. Doar că eu nu l-aș lăsa pe un ”medic” precum Dragnea să o doftorească.

Mai ridică cineva mănușa?