(declarație pregătită pentru dezbaterea și votarea moțiunii simple de demitere a Ministrului Educației, Liviu Pop, din data de 18.09.2017)

Stimate colege, stimați colegi,

Mă adresez d-voastră astăzi rugându-vă să vă gândiți la ceea ce vă este (sau ar trebui să vă fie) și d-voastră mai drag și mai aproape de suflet: viitorul copiilor și nepoților d-voastră. Pentru că despre asta vorbim astăzi în Senatul României, nu despre d-nul Liviu Pop și nici măcar despre gafele monumentale ale domniei sale: faultarea repetată a limbii române, manualele de sport care ne învață să alergăm dar ne mănâncă timpul pentru alergare ori balansul cu interzicerea ”Gazetei Matematice” în școli, celebra revistă care a ajutat zeci de generații de elevi să gândească logic, rațional. Da, ar putea fi vorba despre toate acestea, pentru că orice societate, orice comunitate, are nevoie atât de cetățeni sănătoși fizic, cât și de cetățeni sănătoși psihic, de cetățeni raționali, care să-și prezinte argumentele logic, nu să le impună cu pumnul.

Dar astăzi, aici, în Senatul României, e vorba de mai mult. Astăzi e unul dintre momentele în care vă invit să acționați și să votați cu gândul la viitorul acestei țări, pentru că fiecare zi, fiecare săptămână, fiecare lună și fiecare an pe care îi irosim acum în reformarea sistemului educațional din România o să umfle factura pe care copiii și nepoții noștri, ai tuturor, nu doar ai celor din Opoziție, o vor plăti în viitor.

Stimate colege, stimați colegi,

În orice societate modernă, motorul evoluţiei, al dezvoltării sustenabile, este reprezentat de componenta educaţională, iar în cadrul acestei componente, nucleul este reprezentat de învăţământul superior (incluzând aici și cercetarea). Învăţământul superior pregătește specialiştii pentru majoritatea domeniilor sociale reprezentative: economişti, ingineri, medici, informaticieni, psihologi, sociologi etc.. Dacă aceştia sunt slab pregătiţi, atunci toate aceste domenii vor fi neperformante și nicio dezvoltare socială și economică nu e posibilă. În același timp, învățământul superior formează educatorii și profesorii care vor lucra în mediul educaţional, începând de la creşă și grădiniţă la şcoli profesionale, liceu, postliceale şi, în cele din urmă, universități. Toți aceștia sunt și vor fi cei care formează noile generaţii. Dacă toți acești formatori sunt slab pregătiţi, atunci şi noile generaţii vor fi slab pregătite. Este un lucru elementar! Sau cel puțin ar trebui să fie un lucru elementar pentru oricine a avut șansa să țină măcar o singură dată în mână un exemplar din Gazeta Matematică.

Stimate colege și stimați colegi,

În acest moment mediul educaţional românesc este în haos total. Să luăm, pe scurt, câțiva indicatori pentru această stare de fapt:

  1. La nivelul învăţământului preuniversitar, testele PISA ne plasează pe ultimele locuri din Uniunea Europeană; această situație nu înseamnă că avem elevi mai puțin dotați intelectual decât colegii lor din Uniunea Europeană, ci elevi mai slab pregătiți.
  2. La nivelul învăţământului superior, din cele în jur de 90 de universităţi (atenție, nouăzeci de universități), doar câteva – cele din marile şi tradiționalele centre universitare – se văd în clasamentele internaţionale şi acestea încă departe de poziţiile de top; În același timp, componenta de cercetare, pe care într-un mod sinucigaș ați despărțit-o în acest an de educația superioară, este la rândul ei sub-finanțată, neperformantă, într-o prăbușire epică, desprinsă parcă din celebra scenă din ”Zorba Grecul”, cu bârnele și buștenii care se rostogolesc apoteotic pe versanții munților. Să ne mirăm atunci că și la indicatorii de inovaţie/competitivitate România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană?
  3. Mediul educaţional a fost mutilat, inventându-se specializări/titluri/academii/institute de cercetări avansate care nu se regăsesc niciunde în lume și nu pentru că ar fi inovative ori de frontieră, ci pentru că, pur și simplu, sunt pompoase tichii de mărgăritar ale unui sistem clientelar, corupt și, implicit ineficient. Astfel se consumă inutil puţinele resurse din Educație, totul pentru orgoliul şi mărirea academică a unor oameni ajunși cel puțin discutabil în domeniu şi/sau a unor politicieni fără simțul măsurii.

Stimate colege și stimați colegi,

Aceasta este, foarte pe scurt, imaginea demotivantă a sistemului educațional din România. O situație care nu doar că nu dă semne că s-ar putea schimba în bine, ci se agravează pe zi ce trece. În loc să căutați și să căutăm soluții, vă irosiți și ne irosim energia și resursele cu scuze și explicații defensive ori, pur și simplu, ”investim” în ascunderea haosului sub preș.

Politicile actuale ale ministerului de specialitate pur și simplu ignoră această stare dezastruoasă şi, implicit, nu asigură modalităţi de corectare a ei. Continuând pe această direcție, condamnăm România la înapoiere, și, mai ales, punem la zid viitorul copiilor și nepoților noștri, spulberându-le orice speranță la o educație și la o viață de calitate, într-o comunitate și o societate normale.

Stimate colege și stimați colegi,

USR va vota această moțiune de cenzură nu atât pentru a amenda un ministru incompetent, ci, mai ales, pentru a trage un semnal de alarmă asupra lipsei de perspectivă și de voință de schimbare a sistemului educațional din România.

Stimate colege și stimați colegi din Coaliția de Guvernământ, vă solicit să faceți același lucru dacă vă pasă cu adevărat de România și de cetățenii ei. Nu vă ascundeți în spatele unei greșit înțelese solidarități colegiale, pentru că nu cu d-nul Liviu Pop veți vota în solidar, ci cu un sistem educațional clientelar, haotic și ineficient, care atentează la viitorul României. Oferiți Guvernului și cetățenilor acestei țări nu un nou ministru, ci speranța că lucrurile s-ar putea schimba în bine în educația din România. Aveți curajul să faceți asta?

***

P.S. Cu 41 de voturi ”pentru”, 9 abțineri și 68 de voturi ”împotrivă” moțiunea a fost respinsă. N-au avut curaj…