64 de tineri și-au pierdut viața după incendiul de la Colectiv, din 30 octombrie 2015. Una dintre cauzele principale ale tragediei a fost corupția sistemică – fenomenul căruia trebuie să-i ”mulțumim” că hala respectivă, impropriu denumită club, funcționa în ciuda numeroaselor probleme (legate de autorizare și organizare de evenimente cu public larg) descoperite ulterior. Tragedia a fost amplificată de corupția din spitalele și întregul sistem medical românesc, lucru scos în evidență de investigațiile jurnalistice din ultimul an. Sub presiunea străzii, a căzut un Guvern, în urma anchetelor din presă a mai zburat un ministru al Sănătății, patronul unei fabrici de dezinfectanți a plătit cu viața, câțiva responsabili din spitale au ajuns să dea cu subsemnatul la DNA.

Cu toate acestea, după aproape un an și trei luni, România a trecut la un pas de o tragedie la fel de mare. Clubul Bamboo din București a ars din temelii și, până la ora scrierii acestor rânduri, sunt anunțate 40 de victime-răniți, din fericire niciun deces. Ce aflăm, la prima mână?

  • Clubul Bamboo NU avea autorizație de funcționare! Conform primarului Sectorului 2, stabilimentul funcționa pe bază de… AMENDĂ! Adică fusese amendat anul trecut pentru lipsa autorizației și ar fi urmat să fie amendat și anul ăsta…
  • Cică în club se fuma fără nicio problemă. Ce contează legea pentru cineva care, oricum, funcționează pe bază de amendă…

În acest timp, ce se întâmplă în viața politică?

  • Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, își amintește brusc de o lege care îl împiedică pe liderul PSD Liviu Dragnea să fie premier și o atacă la CCR; în ciuda protestelor în stradă și a aproape 150.000 de semnături în favoarea concedierii lui, Victor Ciorbea rămâne în post;
  • Săptămâna trecută a fost anulată în Senat (și urmează să intre la vot și în Camera Deputaților) Ordonanța de Urgență a Guvernului Cioloș, prin care se încerca de-politizarea sistemului medical din România;
  • Guvernul Grindeanu-Dragnea se pregătește să dea, peste noapte, două ordonanțe de urgență prin care întâiul condamnat penal al țării ar scăpa de pedeapsă, dar și de alte condamnări; și nu doar el, ci întreaga clientelă, mai mică și mai mare din jurul lui; inclusiv cei care permit unor bombe precum Colectiv ori Bamboo să funcționeze pe bază de… amendă; inclusiv cei care răspund pentru faptul că oameni mor cu zile în spitalele României.

***

Să fie clar. Am ajuns în Parlamentul României, în Senat, și vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați acordat încrederea și votul. Îmi voi folosi toate atributele acestei funcții și întreaga energie pentru a stopa acest lanț interminabil de abuzuri, de ignorare a legilor țării și de salvare de la pușcărie și/sau de la răspundere penală a mafioților din sistem. În același timp însă este nevoie de presiunea străzii pentru ca cei de la Putere să înțeleagă că nu au fost votați ca să-și facă de cap și selfiuri cu Trump, ci pentru a le face viața mai bună celor care le-au crezut promisiunile electorale, și nu doar lor, ci tuturor cetățenilor țării, inclusiv a celor care locuiesc în diaspora.

Mai mult ca niciodată, presiunea civică trebuie să continue. Imaginile foto și video cu oameni indiganți, în piețele și pe străzile orașelor României sunt cel puțin la fel de puternice precum discursurile și voturile noastre în Parlament. Presiunea civică ne legitimează, ne dă forță, ne responsabilizează și, mai ales, NE OBLIGĂ să continuăm bătăliile pe care le avem de dus dincolo de zidul de la Casa Poporului. 

Fără însemne de partid, fără portavoce (am acum microfon în Parlament), ca orișicare cetățean, eu voi merge mâine (duminică, 22 ianuarie 2017) în Piața Unirii din Cluj, de la ora 17.00, la protestul ”NU grațiere! NU amnistie! Clujul vrea democrație!” (detalii aici). Să ne revedem, cu drag. Să ne dăm mână și să ne unim vocile pentru democrație. Și, personal, să-mi reîncarc bateriile cu energia și determinarea voastră ;) .

Vă mărturisesc cu toată sinceritatea: nu vreau să mai trăiesc într-o țară, în care în fiecare sâmbătă dimineața să-mi fie frică să deschid laptopul, să aflu dacă nu cumva viața vreunui prieten sau cunoscut de-al meu a fost pusă în pericol în vreun club care funcționa… pe amendă. Iar apoi să văd zâmbetele superioare ale unor lideri politici autohtoni, explicându-ne că albul e negru, negru e alb, iar respectarea legilor e doar pentru fraieri…

***

P.S.: Sper că foștii colegi de bună-credință din presă vor înțelege de ce nu voi face declarații pe durata protestului.