Reducerea cantităților de ambalaje care în loc să fie reciclate ajung să polueze mediul, prin introducerea unui sistem național de returnare voluntară a ambalajelor: lăsăm garanție, ducem ambalajele înapoi și recuperăm garanția. Un parteneriat real și reciproc avantajos între stat și cetățeni.
România se confruntă cu o problemă majoră de abandon a deşeurilor municipale pe spaţii publice (littering), de unde acestea ajung în sol sau în cursuri de apă. După estimări din 2009-2010, aproximativ 42% din deşeurile municipale abandonate erau ambalaje de băuturi din plastic, sticlă şi metal.
Cel mai afectat este mediul rural, deoarece acolo rata de acoperire cu servicii de salubritate este mai mică decât în urban, iar deşeurile conţin în general mai multe ambalaje: peste 22% plastice reciclabile, faţă de doar 14% în urban. Un sistem de garanţie ar fi deci cu atât mai util şi eficient pentru mediul rural, unde şi veniturile medii sunt mai mici, iar garanţia ar fi mai atractivă.
Sistemul de garanţie-returnare se bazează pe returnarea voluntară a ambalajelor, garantată de un stimulent financiar: o sumă-depozit achitată de consumator la cumpărarea produsului şi recuperată la predarea ambalajului gol în centre de colectare. În practică, este vorba cel mai adesea de recipiente de băuturi confecţionate din materiale plastice, sticlă sau metal.
Analize comparative pe ţări care au introdus de curând acest sistem demonstrează că el a avut un impact major în scăderea poluării prin aruncarea necontrolată de deşeuri de ambalaje. În Cehia s-a redus cu 90% littering-ul provenit din ambalajele de băuturi acoperite de sistem; per total, aruncarea necontrolată de deşeuri a scăzut cu 30%. În cele 11 state UE care au asemenea sisteme funcţionale, rata de returnare variază între 87 şi 96%.
Acelaşi raport estimează că în România 300.000 tone de astfel de ambalaje n-ar mai fi aruncate în natură, ci ar fi reciclate.
În afară de impactul pozitiv asupra mediului, simulări făcute pe bază comparativă arată că sistemul ar genera în jur de 2.000-2.200 de locuri de muncă suplimentare, direct şi indirect, cu salarii în jur de media pe economie. Pe lângă acestea, efecte sociale pozitive pot apărea dacă formalizăm activitatea colectorilor informali, activitate care există și în prezent, neformalizat.
Măsura concretă
Sistemul garanție-returnare (DRS – deposit refund system) e o modalitate prin care diferitele părți angrenate în lanțul producător-consumator-reciclator organizează un sistem de returnare voluntară a ambalajelor, de unică folosință sau reutilizabile, prin folosirea unui stimulent financiar (garanție).
Sistemul pornește de la producător, care își trimite produsele ambalate către retailer. De acolo, acestea sunt preluate de consumator, în schimbul unei garanții pentru ambalajele produselor, iar după folosirea conținutului, ambalajele goale sunt returnate către centrele de colectare (care pot fi în cadrul aceluiași magazin, la un alt magazin sau în centre independente de colectare). Preluarea ambalajelor returnate se poate face automatizat (cu aparate specializate care recunosc și acceptă ambalajele participante în sistem) sau manual (în saci care la umplere vor fi sigilați). Mai departe, ambalajele colectate sunt transportate la centrele de numărare, de unde vor fi trimise la reciclator, care după procesare le va returna în piață sub formă de noi ambalaje.
Sistemul DRS este unul separat și va funcționa distinct față de sistemele actuale de valorificare a deşeurilor de ambalaje, din care extrage întreg managementul subcategoriei de deșeuri de ambalaje returnabile. Obiectivul major este creșterea accelerată a gradului de reciclare pentru anumite materiale care se pretează a fi recuperate de la consumatorii finali, prin reținerea și apoi returnarea garanției. Acest sistem de garanție pentru ambalaje, cu implicarea și cointeresarea populației, este unica soluție realistă ce permite reducerea poluării cu deșeuri abandonate. De asemenea, reprezintă singura șansă ca România să atingă cotele de recuperare la care s-a angajat ca stat membru UE.
Acest sistem închis, după principiile economiei circulare, trebuie să fie unul național și simultan, pentru că altfel ambalajele vor migra între județe sau puncte de colectare, în căutarea garanției.
Ambalajele returnate de cetățeni reprezintă, practic, o redirecționare a unor cantități de deșeuri din fluxul municipal, deci Unitățile Administrativ Teritoriale pe raza cărora se face returnarea trebuie să fie beneficiarii datelor privind volumele de ambalaje returnate.
Date fiind complexitatea și rigorile acestui sistem, el poate funcționa doar dacă este administrat corespunzător, într-un ritm foarte rapid, conform vitezei de derulare a tranzacțiilor comerciale în timp real (ritmul de vânzare și returnare a ambalajelor). Din această perspectivă, implicarea operațională a UAT-urilor este cvasi-imposibilă; acestea pot însă, în parteneriat cu marile magazine, să fie codeținători de aparate de returnare automatizată a ambalajelor, pe raza propriei circumscripții.
În aglomerările urbane mari, vor fi instalate aparate care să preia ambalajele, în interiorul sau în imediata proximitate a supermarketurilor. O estimare recentă vorbește despre un necesar de 4.000 de aparate pentru a crea o masă critică, astfel încât locuitorii să aibă în orice moment la dispoziție unul la o distanță rezonabilă. Pentru orașele mici și mediul rural, recepția se poate face în saci sigilați primiți la magazinele sătești, într-un sistem de cointeresare a proprietarilor acestora.
Impact bugetar
Între 80 și 100 milioane euro pentru instalarea aparatelor și costuri operaționale iniţiale.
Sursa de finanțare
Proiect național inclus în procesul de pregătire a Programului Operațional Dezvoltare Durabilă (2021-2027), program operațional propus de Ministerul Fondurilor Europene.
Instituția responsabilă
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor; Ministerul Fondurilor Europene.