O recomandare de vacanță. Și câteva gânduri legate de turismul românesc și de ce reușim să valorificăm doar o parte din potențialul lui

O recomandare de vacanță. Și câteva gânduri legate de turismul românesc și de ce reușim să valorificăm doar o parte din potențialul lui

Câteva cuvinte după o trecere în viteză (o după-amiază și o dimineață) prin Băile Herculane. Partea bună e că am găsit o stațiune mult mai animată față de cum mă așteptam ținând cont de ”publicitatea” de care a avut parte în ultimii ani, în care majoritatea articolelor apărute în presă s-au axat doar pe starea de degradare și colapsul legendarei stațiuni, pusă pe butuci de șmecheriile lui Iosif Armaș, sub ”patronajul” lui Adrian Năstase. Încet, încet, stațiunea a început să se se repună pe picioare și, din câte mi-a spus, la micul dejun, un domn care lucrează în domeniu de trei decenii, sunt aproximativ 2.000 de persoane care lucrează acum în Herculane (față de un maxim de aproximativ 3.000).

Am apucat să fac și două băi în bazinul cu sulf al hotelului (articulațiile au fost cele mai fericite 😉 ), dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera generală, populară, desprinsă din vacanțele copilăriei, cu restaurante gen ”împinge tava”, cozi la langoși și gogoși, chioșcuri ”cu de toate” – de la tricouri, șlapi, slipi, magneți, colaci, borsete, suveniruri din lem, mici sculpturi cu urși, pisici, lupi, doar celebrul pește de sticlă mai lipsea ca tabloul să fie complet. Nu e o nostalgie după imaginile unor ani fără griji, cât sentimentul de comunitate transmis de toate astea, interacțiunile naturale, organice, între cei care ajung în asemenea locuri, micile supărări comune ale vilegiaturiștilor, micile negocieri la cumpărături, ”secretele” împărtășite despre beneficiile băilor cu sulf ori ale celor cu iod, ”controversele” despre câte minute e bine să stai în bazin, la ce temperatură, povestioarele despre vindecări mai mult sau mai puțin plauzibile…

Și acum părțile proaste. Avem o clasă politică majoritară care s-a obișnuit cu vacanțele prin ”străinătățuri”, dacă se poate în Dubai, pe Croazetă ori pe plajele Braziliei. Și asta generează cel puțin două efecte negative majore: 1) nu mai înțeleg alt gen de turism, iar asta se vede și în politicile publice pe care le promovează în domeniu, adresate doar celor cu venituri peste medie (și chiar mult peste medie), ignorând faptul că nu avem nici cea mai mică șansă să luptăm pe segmentul turismului de lux cu arabii ori chinezii; 2) o declasare, în mentalul colectiv, a turismului în România – când ”modelele” din societate promovate în presă, și nu e vorba doar de politicieni, povestesc doar despre vacanțe exotice ori experiențe de vacanță extreme, ideea de turism autohton pierde din start.

Și de aici, totul se ține lanț – străinilor le promiți (le ”vinzi”) ceva ce nu vor găsi ori vor găsi doar în câteva locuri (turism de lux); pe ăștia îi poți înșela maxim o dată; românii cu venituri ușor peste medie și cei cu venituri mari vor face coadă la agențiile cu oferte în străinătate, consumându-și acolo majoritatea economiilor pentru vacanță, în timp ce turismul autohton se bazează aproape exclusiv pe publicitatea făcută de comunicarea directă (bună și asta, dar nu suficientă). Și uite așa, un loc ca Băile Herculane, care atrăgea, odinioară, aristocrația Romei imperiale ori împărătesele și împărații austrieci a ajuns și e aproape invizibil pe harta oficială a turismului românesc (noroc cu yoghinii, care și-au ales Herculane ca punct de întâlnire).

Mă rog, vina nu e doar a politicilor publice centrale. Teatrul de vară, cu câteva sute de locuri, n-am văzut să aibă vreun program, să ai unde să mergi seara la un concert, teatru, film (dar asta e o provocare și pentru operatorii culturali independenți). De asemenea, din câte am înțeles, s-a renunțat și la taxa de stațiune, bani din care s-ar mai fi putut face câte una, alta pentru promovare.

P.S.: O recomandare culinară, dacă aveți de călătorit prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, între Hațeg și Oțelul Roșu, e de oprit la Sarmizegetusa. Nu doar pentru a vedea vestigiile fostei capitale a provinciei romane, ci și pentru a degusta o ciorbă tradițională (cu cartofi și afumătură), virșli de Sălașu cu muștar (pentru cei care nu știu, cârnăciori fierți foarte suculenți, din carne de capră și/sau oaie) și plăcinta cu brânză și mărar. Poftă mare! Despre turism în România și cum se poate el promova, o să mai revin.

One comment

  • ion

    By ion

    Reply

    Eu am fost la Herculane anul trecut, conditii de cazare mediocre, servicii la masaj si terapie absolut abjecte, inclusiv la atitudinea angajatilor si servicii la restaurant de toata jena. Desi mi-am promis de acum cativa ani ca nu mai calc pe la noi, mi-am permis aceasta aroganta de weekend si mi-a dovedit ce stiam anterior, nu merita sa-ti faci concediul, nici macar un weekend, in statiunile de la noi fie ca sunt la mare, la munte sau altfel. Aceeasi bani dar conditii mult mai bune in alte tari gen Grecia sau Bulgaria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *
You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>