Stimate colege și stimați colegi senatori,
După cum cel mai probabil știți, pentru că unii dintre d-voastră ați lucrat la sfârșitul săptămânii trecute, iar alții veți lucra în zilele de sâmbătă și duminică ale acestei săptămâni, proiectul Legii salarizării unitare va trece precum un tren de mare viteză prin Senatul României. Departe de mine gândul de a mă revolta împotriva faptului că se mai întâmplă uneori să muncim la final de săptămână – cine și-a asumat această funcție în ideea de a face un serviciu public, nu ca o sinecură, ar fi ipocrit să se plângă. Ceea ce e cu adevărat iritant e faptul că aceste ore suplimentare sunt pur și simplu insuficiente pentru a organiza o dezbatere reală pe o lege determinantă pentru viitorul României cel puțin în următorii zece ani.
Stimate colege și stimați colegi senatori,
Puțină modestie nu ne-ar strica! Chiar dacă avem și academicieni, și profesori ori conferențiari universitari de mare prestigiu printre noi, asta nu înseamnă că suntem deținătorii adevărului absolut și că nu mai trebuie să ne consultăm cu alții înainte de a lua deciziile de care depind viața și bunăstarea unei nații. Săptămâna aceasta a început cu protestele mai multor sindicate ale funcționarilor publici. Ieri, în cadrul Comisiei pentru învățământ, cercetare, tineret și sport am discutat cu reprezentanții a trei sindicate din domeniul educației. Opiniile și observațiile lor erau cât se poate de pertinente, dar timpul imposibil de scurt pentru a le transforma în eventuale amendamente. Asta pentru că în următoarele ore trebuia ca întregul proiect al Legii, cu toate amendamentele propuse și votate, să primească avizul Comisiei și să-și continue drumul către comisia de raport. Nu vreau să pun sub semnul îndoielii capacitatea de mobilizare și cea de efort a colegilor din Comisia de raport (cea pentru muncă, familie și protecție socială), dar mi-e greu să cred că vor reuși cu adevărat ca de vineri până duminică să parcurgă, să dezbată, să solicite informații suplimentare ori să-i asculte pe colegii lor care vor dori să-și susțină zecile de amendamente în fața lor.
Stimate colege și stimați colegi senatori,
Nu mi-e frică să o spun pe șleau: dezbaterea Legii salarizării unice în Senat în procedură de urgență este o bătaie de joc! Un simulacru și o bombă cu ceas pentru viitorul României! Faptul că majoritatea PSD-ALDE încearcă să o treacă pe șest, cu o cât mai mică vizibilitate pentru cetățeni și cu o cât mai firavă consultare publică denotă un dispreț total atât față de această instituție în care activăm cât și, mai ales, față de cetățeni. Mai mult, o comparație între uriașa energie consumată de majoritatea de guvernare pentru a grația corupții (pornind de la malefica Ordonanță 13 și până la recenta reîntoarcere la comisii a proiectului Legii grațierii) și viteza cu care intenționează să scape de Legea salarizării unice demonstrează care sunt prioritățile reale ale liderilor PSD și ALDE. Situația e cu atât mai revoltătoare, cu cât în ultima lună au fost cel puțin două sesiuni ale plenului Senatului în care nu am avut ce discuta și vota și alte sesiuni încheiate după 15-20 de minute!!! Pentru a pune capac, majoritatea PSD și ALDE dă cu ceață, înființând o teribilistă Comisie de anchetă a alegerilor din 2009, pe baza plângerilor unui urmărit penal, care să țină ocupată presa și, implicit, atenția publică, cu o temă falsă, până ce Legea salarizării trece. Dacă cumva greșesc, și nu e vorba de rea-credință, ci doar de graba de a-și ține promisiunea electorală conform căreia majorările salariale vor începe de la 1 iulie 2017, atunci ne aflăm în plin flagrant de incompetență și inconștiență. Incompetență pentru că, în ciuda faptului că că a consumat nejustificat de multă energie pentru a forța grațierea corupților, tot ar mai fi rămas timp și pentru dezbaterea pe îndelete a proiectului legii salarizării unitare – vezi ședințele de plen fără activitate, de care tocmai am amintit. Inconștiență pentru că nu e nicio figură de stil când afirm că această lege este una istorică și determinantă pentru calitatea vieții românilor cel puțin pentru următorii zece ani.
Stimate colege și stimați colegi senatori,
În timpul discuției cu reprezentanții sindicatelor din educație i-am întrebat dacă s-ar supăra foarte tare dacă salariile ar începe să crească de la 1 august, și nu de la 1 iulie așa cum le-a fost promis în campania electorală. Răspunsul mi-a confirmat ceea ce bănuiam – chiar și sindicaliștii ar prefera pierderea eventualelor beneficii vreme de o lună, dacă în acest timp Legea salarizării unice ar fi perfecționată. Pentru că, să ne înțelegem, nici eu și nici colegii din USR în numele cărora protestez acum, nu suntem împotriva creșterilor salariale. Dimpotrivă, suntem convinși că avem o țară bogată, cu resurse suficiente – umane în special – pentru a susține majorarea veniturilor locuitorilor ei. Cu condiția ca aceste creșteri să fie corect evaluate, să fie echitabile în cadrul acelorași categorii și între diferitele categorii profesionale, să nu producă conflicte sociale (prin avantajarea unor categorii) și, mai ales, să fie sustenabile. Desigur, una sau două săptămâni de dezbateri în plus, nu garantează îndeplinirea tuturor dezideratelor enumerate anterior. Dar le-ar oferi o șansă! Până la urmă ar fi un timp dublu de reflecție comparativ cu cel avut până acum la dispoziție.
Stimate colege și stimați colegi senatori,
Eu am solicitat, ieri, în Biroul Permanent, în numele USR, punerea pe ordinea de zi a plenului revenirea asupra procedurii de urgență, dar propunerea a fost respinsă. Mai am, totuși, o mică speranță, și mă adresez în special celor care formați majoritatea de guvernare și/sau o susțineți: vorbiți între d-voastră și cu liderii d-voastră. Încercați să-i convingeți că două săptămâni de dezbateri și corecții suplimentare nu pot fi decât profitabile. Beneficii veți avea chiar și d-voastră și partidele d-voastră – dacă legea iese mai bine -, dar, în special, beneficiile reale ar fi pentru cetățenii români și calitatea vieții lor din următorul deceniu cel puțin.
***
București Mihai Goțiu
16.05.2017 senator USR, Cluj
