Sâmbătă am început destul de devreme campania. În timp ce o parte dintre colegi au plecat spre Huedin și comunele din jur, eu am fost în Oser alături de trei dintre candidații USR Cluj la Camera Deputaților: Adrian Dohotaru, Adriana Cristian și Mihai Chereji și câțiva voluntari. Am fost să prezentăm candidații, să discutăm cu oamenii și să împărțim cât mai multe exemplare din ziarul nostru, „Oameni de Cluj”.
Când am ajuns era deja și o echipă PSD care împărțea ziare cu Liviu Dragnea, Victor Ponta, Gabriela Firea și Rovana Plumb pe copertă. Contrast maxim între materialele noastre în care prezentăm cu mândrie biografiile proprilor candidați de aici din Cluj și cele roșii, cu oameni care nu au nici o legătură cu județul. PSD-iștii mai aveau și ceva broșură, destul de glossy, cu poze stock cu tineri, cine știe din ce țară.
În cele trei ore cât am stat am întâlnit din păcate destul de mulți oameni deznădăjduiți sau dezinteresați. Sătui după 26 de ani de dezamăgiri după dezamăgiri. Majoritatea își schimbau atitudinea după ce le explicam că pe listele USR avem chiar numai oameni noi, care au făcut ceva în domeniilor de activitate și că nu primim în partid foști parlamentari de la alte partide.
În ciuda a ce se spune despre USR, că e partidul facebook, al hipsterilor tineri și așa mai departe, am fost plăcut surprinși că mai degrabă oamenii de vârsta a doua și mai ales pensionarii erau foarte bine informați, știau despre USB – USR, despre Nicușor Dan. Cei care au urmărit dezbaterile TV din ultimele săptămâni au fost plăcut impresionați de candidații USR prezenți acolo, chiar dacă nu auziseră de ei până acum și nu le rețineau numele tuturor. La fel de impresionați au fost și de faptul că candidații noștri bat orașul și județul în persoană pentru a se prezenta și pentru a vorbi cu alegătorii, alături de voluntari și echipa din conducerea filialei. Simt și ei diferența între dedicarea oamenilor din USR care fac totul din convingere și mai și aduc bani de acasă pentru campanie față de cea a oamenilor plătiți de alte partide.
Am auzit multe nemulțumiri, mi-au rămas în minte mai ales câteva legate de inechitățile din sistemul de pensii. Oamenii sunt nemulțumiți nu neapărat de faptul că pensiile sunt mici dar mai ales de contrastele enorme dintre cât primesc ei după 40-50 de ani de muncă onestă față de foști colegi care au avut norocul să prindă un post de paznic la vreun depozit militar și primesc acum peste 4.000 de lei lunar.
După ce am bătut tot târgul de vreo două ori și am golit un portbagaj de materiale ne-am așezat la o terasă și am mâncat fiecare câțiva Mititei de Someșeni, să ne încărcăm bateriile pentru a doua parte a zilei, când am ajuns în Parcul Central și pe străzile din centrul Clujului.
