Am acordat un interviu Paulei Boarță, care m-a întrebat pentru „Someș expres” cum îmi imaginez Someșul. Găsiți ziarul la evenimentele din weekend de la Someș Delivery, la care merită să mergeți în număr cât mai mare.

Adrian Dohotaru, deputat USR de Cluj, provine din societatea civilă. Înainte de intrarea în politica partinică, s-a remarcat ca activist pe cauze urbanistice, sociale și de mediu. Ca cercetător a îmbinat activismul cu analiza prin metodologia Participatory Action Research (PAR). Ca jurnalist și publicist a practicat jurnalismul cetățenesc, cu accent pe inițiative civice în loc de a se focusa pe mediul politic. În mediile asociative locale s-a luptat în grupuri civice informale ca SOS (Societate Organizată Sustenabil) pentru reîntoarcerea orașului cu fața spre râul său. Totodată, în activismul său urbanistic a subliniat relevanța punerii în valoare a apelor din oraș, în afara Someșului axându-se pe lacurile din zona Gheorgheni / Între Lacuri și pe amenajarea Canalului Morii. După ce am participat la Jane’s Walk – Clujul fluid vs. Clujul îngrădit, pe 7 mai, organizat de Centrul pentru Mediu Construit, am stat de vorbă cu Adi, ghidul acestui tur de pe malul Someșului. Acesta face parte din Grupul civic informal „SOS Someșul nostru” și ne-a prezentat în interviul de mai jos revendicările civico-politice în legătură cu asumarea conceptului de „oraș întors cu fața spre apă”.

 

Care sunt nevoile și așteptările tale ca utilizator al Someșului? Mă refer atât la porțiunea Garibaldi – Pasarela albastră, tronsonul de anul ăsta pus la bătaie de echipa Someș Delivery, dar și la râu în general.

Pedalez, alerg sau merg de-a lungul Someșului în fiecare zi când sunt la Cluj, așa că sunt legat de râu. Așteptările mele legate de tronsonul ales de Someș Delivery sunt chiar firești. Îmi doresc ca Primăria să își respecte promisiunea de a amenaja o nouă plajă care să fie folosită în timpul Someș Delivery. Cred că a fost o greșeală să se distrugă insulițele de pe râu, dar în tot răul poate fi un bine dacă municipalitatea amenajează plaja anunțată din pământul excavat din insulițe. E mai când discutăm, vremea e bună, nu înțeleg de ce plaja nu e la râu. Apoi, e vital să legăm spațiile verzi de lângă Someș de râu. Sper ca organizatorii să primească acceptul Universității Babeș-Bolyai de a deschide o poartă spre Someș. Nu are sens ca cele două spații să fie segregate de un gard. Oriunde în lumea civilizată spațiile verzi sunt conectate la apă, doar în Cluj vedem că Parcul Babeș, Parcul Rozelor, Club Transilvania, Ștrandul Sun au garduri la Someș. La fel și în partea de est a orașului, unde Baza Sportivă Clujana are gard la râu în loc de promenadă.

Apoi, cred că e mai logic să fie inversate aleile. Cea biciclistă să fie pe lângă parcul îngrădit și aleea de lângă râu să fie redată pietonilor. Sigur, merită amenajată și aleea de jos, de lângă râu, dar pentru asta ne trebuie un master plan coerent pentru Someș, care să fie un model de urbanism participativ, care aduce la discuții nu doar experți și autorități, ci și cetățeni. Un proces de bugetare participativă în 2018 ar fi un cadru coerent de master plan pentru Someș, dar și pentru spațiile publice din jurul lui.

A, da, o chestie simplă care mi-ar plăcea la Someș Delivery: să facem „broscuțe” în apă. Zilele trecute am fost cu fiul meu și m-am bucurat că fac vreo 8 „broscuțe” cu o piatră mai rotundă. Au mai venit apoi și alți copii și ne jucam cu toții.

 

 

Ce reprezintă râul pentru tine?

Râul mă spală de păcate. Apa curgătoare îmi alungă stresul. Când meditez în preajma apei, timpul se oprește sau curge mai liniștit. Mă împac cu mine însumi. Nu mai există obstacolele din oraș, construcții, mașini, mișcare bezmetică. Un râu amenajat e o investiție în sănătate gândită ca prevenție. Bolile mentale vor juca un rol covârșitor în secolul XXI, deja îl joacă. Am alungat bolile care decimau omenirea în urmă cu secole cu ajutorul tehnologiei, dar aceeași tehnologie și viteză a vieții generează stres și boli psihice.

 

Cum ar arăta, ce funcțiuni ar avea Someșul viitorului?

Un râu amenajat printr-un master plan coerent este principalul garant al calității vieții în oraș. Someșul viitorului este Clujul devenit primul oraș al țării ca și calitate a vieții. Miza e mare. Trebuie să avem un oraș cu mai multe spații publice, cu mai mult timp să ne bucurăm de viață. Sunt în dezacord cu anglo-saxonii care spun că time is money. Timpul este viață, iar ea e atât de scurtă că merită să o prețuim, să ne luptăm să fim fericiți. Din păcate, în lumea de azi până și fericirea e o luptă, un efort. Efortul trebuie să fie colectiv, pentru că dacă fiecare ne vom lupta pentru fericirea noastră privată, vom fi nefericiți ca societate. Ca să devenim o societate, ca să socializăm, este vital să creăm spații publice. Mai mult decât atât, o democrație nu se poate manifesta fără spații publice, unde se întâlnesc oameni diverși, din diferite categorii sociale și care învață să conviețuiscă, să colaboreze, să inoveze.

Someșul viitorului este și un spațiu pentru losir, în care oamenii au bănci pe care stau, se țin de mână și se îndrăgostesc. Dacă aș fi edil, m-aș gândi cum se pot oamenii îndrăgosti în orașul pe care îl administrez. Fericirea și dragostea sunt lucruri atât de fragile și sunt atât de rar pomenite în politică… De aceea, aș interveni cu grație, subtil, cu mare grijă, căci nu e vorba doar de a asfalta alei pietonale, a trânti niște mobilier urban, a face o nouă pasarelă pietonală, a bifa criterii cantitative. Aș acorda mai multă atenție lucrurilor subtile, esteticii urbane dar și unui proces mai armonios, democratic, de a lua decizii vitale pentru oraș. Sigur, trebuie să permitem și conflictul în oraș, între păreri adverse, dar cred că se pot negocia conflictele dacă este propus un cadru transparent de dezbateri publice.

Sigur că amenajările pe Someș trebuie să aibă și un aspect utilitar, nu ar fi doar spații publice de socializare. Orașul trebuie să aibă mai multe coridoare pietonale și cicliste pentru a crea alternative viabile la traficul auto privat care să degreveze orașul de poluare și zgomot.

 

Ce activități sau amenajări ți-ai dori pe tronsonul Garibaldi – Pasarela albastră?

Mi-ar plăcea ceva concerte, amenajări temporare mai reușite decât cele permanente, pentru că nu sunt mare fan nici de maimuță, nici de faianța trântită pe gardul Parcului Babeș. Îmi par cam neinspirate și ar trebui să avem o comisie de estetică urbană la primărie care să își intre cu adevărat în rol. Aș vrea mai multe activități sportive: concurs de role, ciclism, alergare, un culoar de caiac canoe după viitoare amenajări. La Someș Delivery sper să prind și activități pentru copii mici.

 

Ce amintiri și povești ai legate de Someș?

Am poveștile unor campanii civice pe care vreau să le continui ca om politic, Someșul este ca un copac, iar ramurile lui sunt spații verzi care își trag seva din trunchi. Ne-am luptat ca Parcul Feroviarilor să nu fie transformat într-o bază sportivă privată și am câștigat. Acum parcul este recuperat de municipalitate și am zis că cel mai logic este să fie legat pe malurile râului de părculețul din cartierul Iris, propunere care a fost acceptată de Primărie. Poate aveau și ei asta în gând, deși au început demersurile de cerere a parcului la aproape un deceniu de când scriam articole în media pe tema recuperării acestui spațiu public. O altă campanie pe care am lansat-o recent este SOS Someșul nostru prin care cerem cuplarea spațiilor verzi de Someș, mai ales în vestul orașului. A fost fain să ne plimbăm 25 de oameni, cu ocazia Jane’s Walk, la începutul lunii mai și să vedem ce frumoase, deși puțin utilizate, sunt malurile râului și spațiile verzi de lângă, despărțite de apă prin gard. Miza e un oraș îngrădit versus un oraș fluid. În acest sens, m-am distrat într-o noapte când am pus, în cadrul unui performance mai șui, 800 de metri de sârmă ghimpată pe gardul Parcului Babeș ca să arătăm absurdul separării. I-am zis instalației: Segregare Ready Made. Nu prea a înțeles administrația UBB mesajul din moment ce a dat jos sârma noastră ghimpată de pe gard, dar pe a lor au lăsat-o în dreptul pietonalului albastru. În același timp, sunt necesare alei pietonale în loc de garduri și garaje lângă Canalul Morii. I. Hațieganu a gândit parcul cu acces la râu și canal. Puțini știu că primăria interbelică a cedat jumătate din parc la prețul simbolic de 1 leu pe an. Era un parc amenajat, nu un teren viran. UBB ar trebui să reîntoarcă gestul și să ofere clujenilor și Primăriei jumătatea de parc dinspre Someș la același preț.

 

Dl  primar Emil Boc a anunțat recent un parc de 100 de hectare pe malul Someșului. A spus că face apel la parlamentari pentru ca legislația de protecție  sanitară a apelor să fie schimbată și apoi Primăria să preia 100 din cele 200 de hectare între Florești și Cluj care țin de Compania de Apă Someș SA.

De câțiva ani spun că o parte din zona de protecție a apei trebuie să se transforme în parc, mai ales că Floreștiul e lipsit de spații publice de anvergură. De aceea, particip la invitația d-lui primar Boc, anunțată la radio, de a contribui ca parlamentar la realizarea unuia dintre cele mai mari parcuri din țară între Cluj și Florești, pe malul Someșului. Totuși, cred că e necesar și un demers oficial, nu declarații în media, adică o invitație oficială din partea Primăriei pentru dezbateri publice la care sunt invitați și specialiști și ecologiști pentru a crea acel proiect legislativ care să permită companiei Someș SA să scoată 100 de hectare din zona de protecție sanitară pentru a fi transformată într-un parc, dar unul amenajat într-un mod minim invaziv. 

În același timp, observ un anumit amatorism la nivelul Primăriei. În urmă cu câțiva ani, dl primar a acceptat un parc pe câteva zeci de hectare în cealaltă parte a orașului, așa-numitul Parc Est / Între Lacuri, pentru care am militat continuând ideile arhitectului Vasile Mitrea, dar acest spațiu public nu se materializează. Nu vedem nici o negociere cu proprietarii privați, Primăria nu ne arată cât mai are din pepinieră. Se poate face, chiar și fără negocieri cu proprietarii privați, un parc în formă de potcoavă care să lege Parcul Iulius de Parcul Între Lacuri printr-o alee pietonală. Parcul și lacul de lângă strada Tulcea se pot lega de cartodrom prin pepinieră și deja avem cel mai mare parc al Clujului. După asta se poate negocia cu proprietarii privați care au terenuri la ultimele lacuri și în a doua parte a pepinierei. 

Apoi, până la modificări legislative ca să facem parc de 100 de hectare, putem face lucruri mult mai simple. Ștrandul Sun poate deveni un spațiu similar cu Baza Sportivă Gheorgheni. Am fost recent acolo și spațiul zace neutilizat. E folosit doar vara contra cost, dar de ce să nu fie folosit trei anotimpuri gratuit? Mă bucur că bazinul se acoperă și e folosit în alte anotimpuri, dar sunt locuri de joacă ce se pot reabilita, terenuri de fotbal și tenis care pot fi reamenajate și date copiilor din zonă. Se pot amenaja niște terenuri de baschet și o pistă de atletism mai ales că în apropiere există și liceul sportiv care poate utiliza o pistă de tartan, nu doar locuitorii din Grigorescu și Mănăștur. Clujenii uită că lângă ștrandul Sun există Club Transilvania, de 5,5 hectare, cât Parcul Feroviarilor. Ei bine, dacă s-ar amenaja malul Someșului ca să nu mai ajungem în traficul auto, se pot lega cele două baze la 200 de metri una de alta. Clubul Transilvania este al primăriei dar este concesionat unor proprietari privați. Printr-un parteneriat public-privat se pot face investiții în bază astfel încât să fie ore pentru utilizare cu taxă și altele pentru utilizare gratuită, mai ales pentru copii. La cât de puține spații verzi avem în Cluj, nu înțeleg de ce administrația a concesionat o bază sportivă de mărimea Parcului Feroviarilor când ar putea-o pune la dispoziția clujenilor gratuit pe modelul Bazei Sportive Gheorgheni, unde am insistat pentru gratuitate ca să fie un spațiu public pe bune. 

Legat de această zonă, formăm un grup de lucru cu specialiști ca să vedem dacă ultimele lacuri, stufărișul și o parte din pepinieră nu pot fi transformate într-un parc natural urban pe modelul Deltei Văcărești. Primesc mai multe semnale că transformarea unei părți din Parcul Est / Între Lacuri într-un parc natural este posibilă și sper să avem dosarul finalizat de creare a unei rezervați urbane anul viitor. Și zona aceasta se poate lega de Someș dacă s-ar crea un sistem de conectare a lacurilor cu Someșul prin Canalul Morii și Pârâul Becaș pentru ca apele pluviale și curgătoare să reîmprospăteze constant apa lacurilor.

foto: featured image (randări ponton amenajat la ediția Someș Delivery 2017), foto de Paula Boarță de la „Plimbarea lui Jane” în care arătam cât de separate sunt spațiile verzi de Someș.