Stimate d-nule prim ministru Mihai Tudose, stimată d-nă ministru al Mediului, Grațiela Leocadia Gavrilescu, stimate d-nule ministru al Culturii, Lucian Romașcanu, stimate d-nule ministru al Economiei, Mihai-Viorel Fifor,

Din surse guvernamentale au ajuns la mine informații conform cărora Guvernul României ar fi primit o scrisoare din partea firmei de avocatură care reprezintă statul român în litigiul de la Washington cu compania Gabriel Resources, legat de proiectul de exploatare cu cianuri a aurului de la Roșia Montană. Potrivit acelorași surse, în scrisoare s-ar fi recomandat statului român să se retragă din litigiu și să avizeze favorabil proiectul minier de la Roșia Montană.

În urmă cu o lună, ministrul Culturii, d-nul Lucian Romașcanu a făcut declarații în sensul în care o parte a patrimoniului cultural de la Roșia Montană ar putea fi sacrificat pentru a permite exploatarea minieră. Un proiect de modificare a Legii Minelor aflat în lucru la Guvern în această vară și care peste doar câteva săptămâni este așteptat în Parlament pornește de la aceeași premisă cu cea a proiectului de modificare a Legii Minelor care a scos cetățenii în stradă în toamna lui 2013. Astfel, unele proiecte miniere pot fi declarate ca fiind de importanță națională. În temeiul unei asemenea clasificări, s-ar face loc pentru numeroase excepții și derogări de la normele de protecție a proprietății, patrimoniului cultural și natural, de la cele privitoare la regimul terenurilor agricole, fânațelor, pășunilor și pădurilor ori de la cele legate de diferite acte administrative, avizări, aprobări etc.

Nu în ultimul rând, mi-a atras atenția lansarea unei campanii mediatice la unele televiziuni centrale, în cadrul căreia cetățenii care au luptat pentru Roșia Montană în 2013 au fost atacați și culpabilizați, încercându-se inducerea ideii că ar putea fi făcuți responsabili de teoreticele prejudicii de miliarde de dolari pe care România ar urma să le plătească dacă pierdem litigiul cu Gabriel Resources.

Stimate d-nule premier, stimată și stimați miniștri,

România poate pierde litigiul cu Gabriel Resources doar în cazul scandalos în care nu își apără corect șansele, pentru a evita astfel să se afle adevărul despre sutele de milioane de dolari pe care compania pretinde că le-ar fi investit în proiectul de la Roșia Montană.

Cea mai mare parte a sumei de peste 700 de milioane de dolari (conform Gabriel Resources):

  • a fost direcționată către anumiți politicieni de la nivel local până la nivel central prin diferite metode (sponsorizări, suportarea unor excursii zise ”de documentare” în numeroase țări, contracte cu firme ale politicienilor și rudelor lor);
  • a fost pompată în agenții de publicitate, PR și lobby care, în paralel, deserveau partide și politicieni la cel mai înalt nivel guvernamental și prezidențial;
  • a alimentat bugetele de publicitate ale instituțiilor de presă și a numeroși jurnaliști și lideri de opinie români, chiar dacă Gabriel Resources nu avea niciun produs sau serviciu de vânzare;
  • a recompensat opiniile favorabile ale unor experți, mai mult sau mai puțin discutabili, menite să combată opiniile de specialitate covârșitor majoritare care au scos în evidență caracterul primitiv și/sau ilegal al proiectului minier propus de companie.

Stimate d-nule premier, stimată și stimați miniștri,

România poate pierde litigiul cu Gabriel Resources doar dacă în fața Curții de Arbitraj de la Washington nu sunt prezentate numeroasele abuzuri și ilegalități care au stat la baza afacerii de la Roșia Montană, cum ar fi:

  • prima licitație, din 1995, care a fost deschisă/anunțată public la o zi după ce contractul fusese deja atribuit (!);
  • listarea la bursă, din 1997, prin constituirea unei societăți în România pe baza unei legi adoptate un an mai târziu, în 1998 (!);
  • transferul licenței de exploatare de către compania Minvest într-un mod dubios și pentru un perimetru mai mare decât cel pentru care Minvest deținea licență;
  • acuzațiile de cenzurare și falsificare a unor studii de specialitate care stau la baza proiectului companiei, cum sunt studiul legat de patrimoniul cultural ori cel geologic;
  • ignorarea concesiunilor unor localnici, drepturi dobândite înainte de naționalizare și care nu au mai fost reconstituite după ce Legea Naționalizării a devenit caducă;
  • obținerea unor avize și documente favorabile din partea unor funcționari și directori ANRM recompensați cu sponsorizări pentru delegații la Las Vegas ori angajați ulterior ca directori ai altor companii deținute de acționarii de la Roșia Montană.

În toate aceste cazuri (și în multe altele), invocarea bunei credințe de către reprezentanții companiei nu se susține, directorii și avocații acesteia având obligația să cunoscă legile țării în care își desfășoară activitatea.

Stimate d-nule premier, stimată și stimați miniștri,

România poate pierde litigiul cu Gabriel Resources doar dacă nu își exercită dreptul suveran de a decide fără nicio ingerință sau presiune din partea vreunei companii private asupra politicilor sale de mediu, de protejare și valorificare a patrimoniului cultural sau de dezvoltare economică sustenabilă. Dacă un stat precum Salvador, cu nimic mai bogat sau mai influent decât România, a câștigat anul trecut la Washington, după 7 ani de proceduri, în fața unei companii miniere cu mult mai puternică decât Gabriel Resources, invocând tocmai drepturile suverane ale unui stat de a decide singur politicile de dezvoltare, nu există vreun motiv întemeiat de a ne fi frică de arbitrajul pentru Roșia Montană.

Din toate aceste motive (și încă multe altele) apreciez că putem pierde în litigiul cu Gabriel Resources doar în cazul în care statul român mimează apărarea, pentru a acoperi astfel uriașa mizerie din ceea ce reprezintă, din punctul meu de vedere, cel mai mare caz de corupție din România contemporană, dacă ne raportăm la durata lui în timp, sumele vehiculate și numărul impresionant de politicieni, de la nivel local și până la nivel central, implicați.

Stimate d-nule premier, stimată și stimați miniștri,

Ținând cont de cele enumerate mai sus, dar și de interesul public uriaș față de acest subiect, vă solicit să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

  1. În corespondența cu firma de avocatură care reprezintă România în arbitrajul cu Gabriel Resources vi s-a recomandat sau nu retragerea din litigiu și avizarea proiectului de la Roșia Montană?
  2. Ați discutat cu aceeași firmă de avocatură principiile apărării statului român? În ce măsură acestea vizează: a) ilegalitățile și abuzurile pe care se bazează proiectul minier; b) justificarea sumei uriașe pe care compania minieră pretinde că ar fi cheltuit-o în proiect; c) dreptul suveran al României de a-și decide politicile de mediu, protecția și valorificarea patrimoniului cultural și de dezvoltare sustenabilă?
  3. Care sunt măsurile și demersurile concrete pe care Ministerul Culturii le-a întreprins în acest an pentru susținerea Dosarului Roșia Montană aflat în acest moment pe Lista tentativă a UNESCO?
  4. Care sunt măsurile și acțiunile concrete demarate și susținute de Guvernul pe care îl conduceți pentru dezvoltarea agriculturii (îndeosebi creșterea animalelor), turismului, industriilor sustenabile în zona Munților Apuseni?
  5. În ce măsură sunteți de acord cu prevederile din noul proiect al Legii Minelor prin care pentru anumite proiecte miniere se acceptă (și se impun) excepții și derogări de la legile de protecție ale proprietății, mediului, patrimoniului cultural ori de la cele privind regimul juridic al terenurilor agricole și pădurilor, precum și de la cele legate de procedurile administrative de avizare, autorizare etc.?

Vă solicit să-mi transmiteți răspunsul la întrebări în scris. Ținând cont de interesul public deosebit față de acest subiect, aștept să-mi răspundeți cu celeritate.

Cluj-Napoca,                                                                                                      Senator de Cluj

21.08.2017                                                                                                         Mihai Goțiu