Stimate domnule Ministru al Economiei, Mihai Tudose,
2017 este anul în care în România este în plin proces de elaborare a strategiei prin care îşi va exploata resursele minerale ale subsolului pentru următorii 20 de ani. Direcţia care va fi decisă trebuie să ia în considerare o dublă provocare: pe de o parte să facă ordine în haosul care stăpânește administrarea actuală a resurselor țării de către instituțiile responsabile, pe de altă parte, să răspundă de facto, nu doar declarativ, celei mai mari probleme a lumii contemporane – schimbările climatice.
În legătură cu prima provocare, recent, în decembrie 2016, raportul Curţii de Conturi privind auditul financiar şi de performanţă al instituţiilor statului releva mari probleme în activitatea desfăşurată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM). Redevenţe neactualizate şi neîncasate de stat de la companii (unele dintre ele menținute, oricum, la un nivel jenant), resurse neinventariate, licențe acordate unor companii aflate în imposibilitatea de a oferi garanţii financiare suficiente, precum şi altele reprezintă câteva dintre multele nereguli care compun tabloul unei administrări iresponsabile. Din toate aceste practici, industria (reprezentând corporații mai mult sau mai puțin cunoscute, mai mult sau mai puțin responsabile, grupuri de interese mai mult sau mai puțin legitime) iese câştigătoare pe când comunitățile locale, în particular, și cetățenii români, în general, mediul și patrimoniul cultural, bugetul sănătății ori resursele pentru dezvoltări sustenabile alternative rămân mereu pe pierdere.
Documentul la care Ministerul Economiei am înțeles că a început să lucreze – Strategia Industriei Miniere 2017-2035 – trebuie să pună interesul statului român în prim plan şi să integreze principii europene esenţiale precum dezvoltarea durabilă, promovarea economiei circulare, implicarea participativă a comunităţilor afectate de minerit pe toata durata de viaţă a activităţilor miniere, soluțiile de dezvoltare sustenabilă a comunităților locale după închiderea minelor şi, atenție, transparenţa ca principiu de bază şi de nenegociat. Nu în ultimul rând, nu mai putem discuta în 2017 de nicio dezvoltare industrială care intră în interacțiune cu mediul natural fără a ține cont de principiile și normele Acordului de la Paris privind schimbările climatice, acord pe care, țin să vă reamintesc d-nule ministru, România l-a adoptat cu o largă majoritate în această primăvară, în Senat, cu 105 voturi ”pentru” și 2 ”împotrivă”.
Pentru ca textul final al Strategiei Industriei Miniere să cumuleze toate acestea, pentru a evita viitoare controverse, contestări ori chiar conflicte sociale precum cele generate de proiectul primitiv și ilegal de la Roșia Montana, dar și altele asemenea, până la urmă, pentru ca o asemenea strategie să și poată fi aplicată, elaborarea ei nu poate continua fără participarea tuturor părților cu interese legitime în domeniu. Pentru aceasta, Ministerul Economiei trebuie să reunească la aceeaşi masă: reprezentanţii industriei extractive, ai instituțiilor publice din domeniu, aleși locali, dar și membri ai unor asociații din comunitățile locale vizate de proiecte miniere, membri ai organizațiilor de mediu, pentru apărarea patrimoniului cultural și ai drepturilor omului, membri ai unor sindicate și ai asociațiilor profesionale afectate de minerit (crescători de animale, mici fermieri, turism etc.). Sper că istoria recentă să fi oferit suficiente învățăminte tuturor decidenților politici pentru a înțelege unde se poate ajunge atâta timp cât dezbaterea publică e mimată, se desfășoară doar cu o parte a actorilor interesați ori, pur și simplu, e ignorată. Țin să vă reamintesc că suntem în 2017, informațiile publice și abuzurile nu mai pot fi ținute ”la secret”, iar cetățenii români au demonstrat cu vârf și îndesat în ultimii ani că-și cunosc drepturile și că sunt dispuși să lupte pentru respectarea lor într-un mod care a devenit model și pentru cetățenii din alte țări europene.
Pentru a nu porni cu stângul în elaborarea strategiei amintite, vă solicit, domnule ministru, să îmi comunicaţi următoarele:
- Care este calendarul elaborării Strategiei Industriei Miniere 2017–2035?
- Care sunt reprezentanţii industriei și cei ai instituțiilor publice invitaţi să participe la dezbateri?
- Care sunt ONG-urile de mediu, de patrimoniu și pentru drepturile omului invitate să participe la dezbateri? Care a fost criteriul pe baza cărora au fost selectate și, dacă nu există, care este motivul neincluderii lor în grupurile de lucru?
- Care sunt reprezentanţii comunităţilor locale unde se desfăşoară sau urmează să se desfăşoare activităţi de minerit, invitaţi să participe la dezbateri? Daca aceştia nu există, care este motivul neincluderii lor în grupurile de lucru?
- Care sunt ceilalti actori invitati să participe la grupurile de lucru?
- Dacă nu ați luat în calcul, până acum, includerea unora dintre cei enumerați în grupul de lucru pentru elaborarea Strategiei Industriei Miniere 2017-2035, sunteți dispus să remediați acest lucru? Dacă da, în ce mod?
Vă rog să îmi transmiteţi răspunsurile la prezenta interpelare în scris.
***
Bucureşti Mihai Goţiu
29 mai 2017 Senator USR, Cluj
***
Aici (click) e draftul Strategiei Miniere 2017-2035. La lista cu abrevieri găsiți, practic, și listuța cu actorii instituționali și sociali pe care Guvernul Grindeanu îi bagă în seamă
