Stimate colege și stimați colegi,
După cum probabil știți prin intermediul presei, în aceste zile, la Cluj, se desfășoară ediția a XVI-a a Festivalului Internațional de Film ”Transilvania” (TIFF). E unul dintre puținele evenimente culturale românești care s-au impus pe toate planurile – în rândurile publicului autohton și la nivel european. În același timp, e un eveniment care a avut (și are) o contribuție majoră în schimbarea Clujului (atât din punct de vedere economic, cât și social), dar și în promovarea filmului românesc în străinătate. Am avut șansa să urmăresc evoluția acestui festival încă de la primele ediții și, mai ales, să-l urmăresc de la firul ierbii, când eram doar o mână de jurnaliști din Cluj și București, care aveam încredere în proiect și îl susțineam (după propriile puteri). Îmi amintesc tema dezbaterilor primelor ediții – filmul autohton aflat în cei mai negri ani ai istoriei lui contemporane, în care se ajunsese la producție anuală… zero, adică niciun film. Explozia ulterioară a cinematografiei românești, cu premii la Cannes, Berlin și peste tot în lume își are o parte din explicație și în festivalul de la Cluj, care nu era destinat doar publicului autohton, ci și realizării unor conexiuni și rețele de promovare a filmelor și cineaștilor români în Europa și în lume. Nu e chiar o întâmplare că înainte de a fi recompensat cu Palme D Or, Cristian Mungiu a câștigat Trofeul Transilvania, la Cluj. Mulți alți regizori cunoscuți acum în Europa și în lume (și nu doar români!) au făcut primii pași ai consacrării lor, la Cluj.
La rândul lui orașul are propria datorie față de festival. Pe de o parte sunt beneficiile economice (de la cele de imagine, până la turism), iar pe de altă parte, sunt cele sociale. Fără să-și fi propus în mod expres acest lucru, TIFF a adus la Cluj (și a adus într-o perioadă în care sursele de procurare a peliculelor alternative blockbusterelor erau aproape inexistente) filme nu doar valoroase din punct de vedere artistic, ci și filme care, în același timp, tratau teme tabu, cu subiecte controversate, filme care nășteau dezbateri ulterioare în comunitate. TIFF a fost și este unul dintre avantajele competitive ale Clujului, care explică o parte din evoluția orașului din ultimii ani, și timpul destinat acestei declarații politice este prea scurt pentru a enumera toate argumentele în acest sens.
Tot în aceste zile, și tot în Cluj (în județul Cluj), la Săcălaia, lângă Lacul Știucii, are loc ediția a VI-a Şcolii Transilvane de Neuroştiinţe Experimentale („Transylvanian Experimental Neuroscience Summer School” – TENSS). E unul dintre evenimentele de excepționalitate din cercetarea românească, la care participă, în fiecare an, profesori de la Harvard, Max Planck, Heidelberg University, Lethbridge, Cold Spring Harbor și alte centre majore din neuroștiințe la nivel mondial. Anul trecut, invitatul de onoare a fost celebrul James D. Watson, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1962, câștigat, alături de Francis Crick și Maurice Wilkins, pentru descoperirea ADN-ului. Unul dintre extrem de rarele articole pozitive referitoare la știința românească publicate, în ultimii ani, în cunoscuta revistă de specialitate ”Nature” a fost despre TENSS. Cu un buget de aproximativ 80.000 de euro, TENSS merge mai departe grație contribuțiilor externe, în România ne-existând nicio competiție sau linie de finanțare la care să poată aplica! Mai mult, școala supraviețuiește și pentru că unii dintre profesorii invitați de la mari universități și centre de cercetare din lume, înțelegând valoarea ei, suportă transportul și alte costuri, ba mai și donează bani pentru organizarea ei!
Stimate colege și stimați colegi,
Nu din patriotism local v-am amintit despre cele două evenimente de excepționalitate din domeniile culturii și cercetării care se desfășoară în aceste zile la Cluj, ci pentru a arăta că nu suntem o nație damnată, că avem capacități, avem oameni care pot gândi și pot pune în practică proiecte vizionare, care, într-un final, să ducă la schimbarea în bine a României.
Problema României nu e vreun ghinion istoric, ci se află aici, în Parlament, și ceva mai încolo, la Palatul Victoria. La sfârșitul lunii trecute, Camera Deputaților a respins OUG 91/2016 care modifica Legea Cinematografiei, fără a o dezbate public, fără consultarea breslei cinematografice și fără ca Ministerul Culturii și Identității Naționale, care a dat un aviz negativ, să ofere argumente pentru avizul în cauză. Ordonanța de urgență, adoptată la sfârșitul anului trecut, modifica legislația privind cinematografia, în vigoare din 2005, care nu a fost actualizată niciodată în acești 12 ani, în ciuda dezvoltării spectaculoase a cinematografiei românești, a noilor condiții de producție și distribuție a filmelor, a schimbărilor tehnologice, dar și de legislație europeană, apărute între timp. La începutul acestei săptămâni, aproximativ 450 de cineaști, actori, critici și profesioniști din industria cinematografică, i-au cerut președintelui Klaus Iohannis să nu promulge legea de respingere a OUG 91/2016 și să retrimită Ordonanța spre dezbatere în Parlament, lucru pe care, de altfel, l-a solicitat și USR. Nu e absolut deloc întâmplător că printre semnatarii scrisorii și susținătorii modificărilor aduse Legii Cinematografiei se numără cei care au dovedit, cu vârf și îndesat, în ultimii ani că pot impune filmul românesc la nivel european și că pot organiza un festival de film ca factor de dezvoltare economică și socială a unei comunități și a unui oraș precum Clujul.
În același timp cu desfășurarea ediției a VI-a a Școlii Internaționale de Vară de Neuroștiințe de la Lacul Știucii, câteva dintre cele mai prestigioase publicații internaționale din domeniul științelor, precum ”Nature”, ”Science Magazine”, ”Times Higher Education” ori ”Science Business”, acordă spații ample dezastrului înspre care se îndreaptă cercetarea din România. Mai mult, Asociația Europeană a Universităților arată, într-o declarație oficială, că: ”este îngrijorată de ultimele evoluții ale politicii de cercetare din România. Universitățile prosperă și contribuie la societățile lor atunci când se pot baza pe excelența cercetării într-un schimb deschis transfrontalier. Schimbările actuale care au loc în România vor crea obstacole serioase în calea capacității universităților românești de a-și îndeplini rolul pe plan intern și internațional.” se arată în declarația Asociației Europene a Universităților (EUA) privitoare la evoluțiile recente din România din domeniul politicii de cercetare.
Stimate colege și stimați colegi,
Înțelegeți așadar, ce probleme majore avem? Pretindem, aici, în Parlament și Guvern, că știm mai bine decât cei care fac performanță la nivel mondial în film ori în cercetare cum stă treaba cu filmul și cercetarea. Îi ignorăm pe specialiștii din diferite domenii, pentru a promova mediocritatea ori pentru a face experimente halucinante cu experți locali și regionali.
Stimate colege și stimați colegi,
Chiar credeți că există vreo conspirație mondială împotriva țării noastre și asta ar explica valul de critici la adresa politicilor din cercetare promovate de d-nul ministru Șerban Valeca, critici venite de la marile Universități din România, din partea Asociației Ad-Astra, de la Asociația Europeană a Universităților, ori de la redactorii de la ”Nature”, ”Science” și ”Times Higher Education”? Chiar credeți că tot rodul unei conspirații anti-românești ar fi și nesfârșitele cronici favorabile și premii câștigate de cinematografia românească în ultimii ani?
Stimate colege și stimați colegi,
Dacă există, într-adevăr, o conspirație, atunci acea conspirație e aici, în România, în Parlament și Guvern. E o conspirație a mediocrității și a iresponsabilității împotriva meritocrației, a performanței, a excelenței în cultură și cercetare. Mai mult, e o conspirație a mediocrității și a iresponsabilității împotriva viitorului României. Utilizarea a și așa puținilor bani destinați culturii și cercetării pentru a recompensa clientela politică din domeniu este o condamnare a României la înapoiere. Filme precum ”Adevărul despre daci” ori invenții precum celebra „mașină” Lăstun e tot ceea ce putem produce izolându-ne iarăși de ceea ce înseamnă cultură și cercetare europeană.
Stimate colege și stimați colegi,
Știu că unii dintre d-voastră se simt datori față de diferiți veleitari care v-au înconjurat și care așteaptă acum o recompensă total incorectă în raport cu contribuțiile și capacitățile lor în domeniile culturii ori cercetării. Vă rog și vă atenționez: nu faceți asta sacrificând cultura și cercetarea unei nații întregi! Haideți să avem curajul să spunem ”NU” acestor politici aberante. Haideți să nu mai încurajăm mediocritatea și incultura. Haideți să ne asumăm un moment zero pentru schimbare. Un moment pentru viitorul României, de la care să nu mai acceptăm compromisuri, soluții și explicații șmecherești. Un moment de la care să nu mai fie posibil să finanțăm cercetarea Levantului, pentru gloria și nemurirea unui fost președinte, dar să nu avem bani, linii de finanțare ori competiții pentru susținerea unei școli precum cea de la Lacul Știucii. Un moment de la care experiența și buna-credință a unor oameni care au dovedit că pot fi cei mai buni din Europa în domeniul lor nu va mai fi negată la ei acasă, în România.
Înțelegeți, vă rog, că doar așa se poate schimba țara asta. Doar așa ne putem ține valorile acasă și putem profita, în mod onest, de activitatea și rezultatelor lor. Doar așa putem spera că măcar o parte a diasporei se va întoarce aici, alături de părinții, bunicii sau… copiii lor. Am mai spus-o cu alte ocazii, o repet acum și o voi repeta de câte ori va fi nevoie: că vreți sau nu vreți, ce se întâmplă în acești ani va intra în istorie, pentru că, după cum se poate vedea, inclusiv din cele două exemple prezentate, România se schimbă. E drept, se schimbă mult mai lent, cu costuri și sacrificii personale mult mai mari. Dar se schimbă. Când acești ani vor fi analizați în cărțile de istorie, depinde de d-voastră de ce parte a Forței v-ați situat. E alegerea d-voastră. Atenție, stimate colege și stimați colegi, unele dintre aceste cărți au fost deja scrise, altele sunt în lucru!
***
București, Mihai Goțiu
07.06.2017 senator USR, Cluj
