Despre onoarea Senatului. Și declararea ei ca fiind pierdută (Declarație politică)

Despre onoarea Senatului. Și declararea ei ca fiind pierdută (Declarație politică)

Domnule președinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, stimate colege, stimați colegi,

Mă văd nevoit să revin asupra unei teme care se pare că vă este dragă, și cu îndreptățire, celor mai mulți dintre d-voastră: prestigiul acestei instituții.

Nu știu dacă ați aflat – întâlnirea a fost publică și transmisă online în direct – dar mă asigur acum că aflați: la sfârșitul săptămânii trecute, la inițiativa Asociației pentru Apărarea Drepturilor omului în România, Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a avut loc o dezbatere publică la care au participat mai mulți reprezentanți ai societății civile, dar și parlamentari de la diferite partide. Întâlnirea a devenit necesară într-un context foarte agitat în domeniul justiției: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) funcționează ILEGITIM, din cauza absenței celor doi reprezentanți ai societății civile în componența sa, fapt care ridică semne serioase de întrebare asupra legitimității tuturor deciziilor pe care CSM le ia în această perioadă și, mai ales, a posibilității ca aceste decizii să poată fi atacate cu succes în instanțe tocmai din cauza acestei situații. Mai mult, funcționarea ilegitimă și, conform unor opinii exprimate pe această temă, chiar ilegală a CSM, are efecte extrem de grave atât în privința încrederii societății în ideea de lege, dar și în Parlament și, mai exact, în Senat, unde se află sursa acestei stări de fapt.

Stimate colege și stimați colegi, una dintre propunerile puse în discuție în cadrul dezbaterii amintite a fost amendarea legii și constituirea unui mecanism prin care reprezentanții societății civile în instituții precum CSM, CNCD, CNI și altele să fie numiți direct de către societatea civilă, FĂRĂ IMPLICAREA PARLAMENTULUI ÎN ACESTE PROCEDURI. E drept, schimbarea acestor proceduri vor trebui să fie votate tot de către Parlament, dar însuși faptul că reprezentanții celor mai active organizații civice din domeniul drepturilor omului se gândesc la limitarea atribuțiilor sau chiar la excluderea Parlamentului din procesul de desemnare a reprezentanților societății civile în diferite organisme cheie ale democrației arată cât de multă încredere mai au membrii societății civile în instituția pe care o reprezentăm.

Stimate colege și stimați colegi, domnule președinte al Senatului Călin Popescu Tăriceanu, ideea excluderii Parlamentului din acest proces reprezintă un avertisment, chiar o palmă mi-aș permite să afirm, care ar trebui, măcar în ultimul ceas să ne trezească la realitate. Am mai spus, voi mai spune și voi repeta până când se va înțelege: prestigiul Parlamentul nu se dobândește prin vot auto-referențial, la fel cum rolul de instituție centrală a democrației și organ reprezentativ suprem al poporului riscă să se piardă când vocea poporului nu se mai aude prin vastele lui coridoare și săli.

Prestigiul și rolul de organ suprem al poporului se câștigă și se pierde de către Parlament în fiecare zi. În cazul care a generat situația amintită – numirea celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM, Parlamentul (și, mai exact, Senatul) încă are șansa de a remedia situația, reluând votul cu candidații înscriși în termenul legal – 6 noiembrie 2016. Desigur, ne putem și încăpățâna, precum Faraonul din textele biblice, și să perpetuăm abuzul, dar să nu ne mirăm atunci de efecte. Și pentru o instituție precum Parlamentul, nu cred că există plagă mai grea decât neîncrederea din partea cetățenilor. Da, vă asigur, pierderea încrederii cetățenilor în Parlament nu se poate și nu se va putea remedia cu votul majorității parlamentare, care ar pretinde că e altfel.

 

București, 04.04.2017

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *
You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>