Stimate colege și stimați colegi,

Astăzi, voi utiliza spațiul rezervat declarației mele politice pentru a vă prezenta și recomanda o carte. E vorba de ”Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”, de Emilia Șercan, apărută la editura Humanitas și lansată oficial, duminică, la Bookfest.

După cum lesne vă puteți da seama încă din titlu și cunoscând, bănuiesc, mulți dintre d-voastră, preocupările jurnalistei Emilia Șercan din ultimii ani, nu e greu de anticipat că subiectul cărții se referă la scandalul plagiatelor de la vârful politicii românești, începând cu cel al fostului vicepremier și ministru de Interne Gabriel Oprea și continuând cu doctoranzii săi pe care i-a nășit în întreprinderele de doctorate ale Academiei de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” și Academiei Naționale de Informații a SRI. Însă nu plagiatele în sine sunt miza acestei investigații jurnalistice, ci fenomenul creat sau, mai exact, sistemul care a făcut posibil apariția și dezvoltarea unui asemenea fenomen.

Stimate colege și stimați colegi,

Știu că mulți dintre d-voastră sunteți revoltați, unii pe bună dreptate, alții pentru că așa e moda în aceste zile, de faptul că o parte importantă a serviciilor secrete românești au luat-o razna, depășindu-și atribuțiile și interferând mult peste limita admisă cu deciziile politice. Ei bine, din această carte de investigații aveți șansa să aflați informații extrem de interesante și folositoare despre modul în care lideri importanți din serviciile secrete, magistratură și politică au intrat în combinații și dependențe dincolo de limita firii și ale regulilor, legale și morale, ale unui stat democratic. Mai mult, s-ar putea ca unii dintre d-voastră să aveți surpriza să constatați că ați fost parte, fie prin acțiune directă (prin adoptarea de legi ori hotărâri de guvern), fie prin inacțiune (nefăcând nimic pentru a stopa situația), la nașterea și dezvoltarea acestei cangrene.

Stimate colege și stimați colegi,

Acum, privind retrospectiv, poate multora dintre d-voastră o să vă pară de ne-crezut, neverosimil, scenariu de film hollywoodian de serie B, modul în care o ilustră mediocritate științifică, un plagiator care s-a remarcat prin faptul ”că-i căra geamantanul” lui Miron Cozma, a ajuns general cu patru stele, liderul unui partid care n-a trecut niciodată testul alegerilor, dar s-a aflat ani la rând la guvernare (!), ministru al Apărării, apoi al Internelor, vicepremier și chiar premier interimar, profesor universitar, conducător de doctorate și academician! Einstein și Leonardo Da Vinci s-ar cuveni să se încline în fața capabilităților genialisimului Gabriel Oprea. Ba chiar și Bruce Willis și Chuck Norris ar putea fi invidioși. Faptul că impostura l-a propulsat la cel mai înalt nivel de decizie în statul român, atenție, la un nivel de la care avea atribuția de a stabili ce este și ce nu este ”de interes național”, arată cât de jos au ajuns instituțiile acestui stat, fie că vorbim de cele de studii superioare cu pretenții, de academii reale sau de academii sinecură, de servicii așa-zis inteligente, de Guvern ori Parlament.

Stimate colege și stimați colegi,

Dacă Gabriel Oprea a fost cu adevărat genial, atunci geniul lui a constat în exploatarea la modul excepțional a tuturor complicităților, compromisurilor, trufiilor, ambițiilor nemăsurate, vulnerabilităților, mizeriilor și hoțiilor comise de cei din jurul lui, ca și cum tot acest melanj de stricăciuni ar fi fost hrana lui cotidiană, din care-și extrăgea energia malefică. Dacă doctoratul n-ar fi devenit înainte de Gabriel Oprea o marfă vânată de politicieni care visau să parvină social peste noapte, fabrica lui de diplome n-ar fi avut căutare. Aprobarea fondurilor pentru o academie de sinecuriști nu s-ar fi făcut dacă nu existau deja exemple pe piață. Spirala imposturii odată pornită e greu s-o oprești. Știu că și printre parlamentarii din legislatura precedentă, dar și în actuala legislatură există destui ”doctori” care tremură la gândul că negrișorii care le-au compilat lucrările au uitat să pună niște ghilimele ori trimiteri la sursă. Și mai sunt destui printre noi cei care s-au dedulcit la o diplomă de colegiu de Apărare, de Securitate ori de Informații, chit că dacă ar fi să-i luăm în viteză s-ar putea să avem surpriza ca mulți să nu știe nici măcar unde se află sediul instituției de învățământ care le-a eliberat-o, d-apoi cum se numesc cursurile pe care le-au absolvit și profesorii care le-au predat…

Stimate colege și stimați colegi,

Uneori mi-e greu să vă ascult când vă lamentați împotriva abuzurilor pe care sistemul le-ar comite împotriva d-voastră, mai ales când e vorba de cei care ați contribuit la apariția și la dezvoltarea acestui sistem, amăgindu-vă cu ideea că nu veți răspunde vreodată pentru propriile fapte. Această carte, ”Fabrica de doctorate” ar trebui să vă sperie, dar și să vă trezească la realitate. Avem aici o parte din povestea modului în care a fost pusă pe butuci educația superioară din România și a modului în care acest lucru poate fi folosit în mod malefic de un personaj ori de o rețea cu interese oculte. Când spun că ar trebui să vă sperie e pentru că trebuie să acceptați un lucru: mai devreme ori mai târziu, adevărul iese la suprafață. Mai devreme sau mai târziu, oamenii o să vă cunoască așa cum sunteți în realitate. Copii și nepoții voștri vor afla despre faptele voastre dintr-o carte ca asta și din altele asemenea, care, pot paria, vor mai fi scrise. Și vor înțelege atunci, cu adevărat, cine le-au fost părinți și bunici.

Desigur, în ceasul al 13-lea, dacă mai aveți un rest de responsabilitate, puteți contribui la remedierea situației. Nu vă amăgiți însă că mai puteți ascunde mizeria sub preș, prin ordonanțe în miez de noapte ori alte șmecherii și abuzuri. Că nu reușiți altceva decât să împrăștiați mirosul care nu e, nicidecum, de parfum. Apropo, să știți, că pe lângă cartea Emiliei Șercan, la Bookfest s-a lansat și ”Noaptea ca hoții”, de Ramona Ursu. Tot la Humanitas. Și trecând pe lângă standul editurilor Paralela 45 și Cartea Românească, fostul meu coleg de apartament și boemă scriitoricească, Cosmin Perța, mi-a pus în mână antologia ”#Rezist! Poezia”. Sunt aproape 50 de poeți contemporani care au contribuit la volum. Înțelegeți ce înseamnă asta, stimate colege și stimați colegi? Că cele întâmplate la începutul acestui an în Guvern, în Parlament și, mai ales, în piețele din România a intrat deja în folclor și în istorie cu o viteză neobișnuită. Desigur, fiecare e consemnat în funcție de contribuția avută.

Așadar, nu-mi rămâne decât să vă urez lectură, dacă nu plăcută, măcar instructivă. A tuturor titlurilor amintite. De d-voastră depinde cum o să fiți zugrăviți în următoarele scrieri despre aceste vremuri. Scrieri care, observ, sunt din ce în ce mai multe.