Am fost dimineața devreme la Centrul Agro Transilvania. Este alarmantă starea în care a ajuns acest obiectiv aflat în administrarea Consiliului Județean. Sunt atât de multe nereguli și atât de multe probleme de rezolvat încât e greu să le prioritizezi. 

În fiecare dimineață se formează cozi imense de mașini care așteaptă să își cumpere tichetul de acces în incinta pieței. Colegii din Tritenii de Jos mi-au spus că producătorii de la ei din comună pleacă seara la 8 și se așează la rând pentru a avea loc în piață a doua zi dimineață. E inadmisibil, sunt condiții de acces de acum 20 de ani. Problema e că aceste cozi încurcă de cele mai multe ori transportul în comun pe linia metropolitană Dezmir – Cluj.

În împrejurimile pieței e plin de gunoaie și autoutilitare abandonate. La fel și în incintă, unde,  mormane uriașe de ambalaje din lemn și plastic așteaptă să fie ridicate. Comercianții veniți de la distanțe mari nu mai au demult acces la camerele de odihnă și la dușuri. Capacitatea pieței e depășită iar în curte au apărut gherete improvizate, de mărimi și culori diferite. E nevoie de intervenție până nu e prea târziu și degradarea devine ireversibilă. 

Sunt acțiuni care se pot face fără investiții majore, deci e vorba de nepăsare și dezinteres și nu de lipsă de bani. 

 

  • Zona trebuie salubrizată și autoutilitarele abandonate trebuie ridicate. 
  • Spațiile destinate odihnei trebuie puse din nou la dispoziția comercianților. 
  • Punctele de colectare, pentru legume și fructe, organizate sub tutela administrației Centrului Agro, pot fi multiplicate la nivelul întregului județ pentru a decongestiona traficul și dezaglomera zona. 
  • Ar trebui crescut procentul spațiilor alocate producătorilor locali dar și mai mult, ar trebui să li se acorde prioritate acestora în hala de prezentare a produselor. 

 

Toate aceste măsuri au, dincolo de menirea principală de încurajare a producătorilor, o menire secundară de descurajare a samsarilor și afacerilor de intermediere ce scad puternic câștigurile celor ce depun munca reală pentru aceste produse.

În același timp, accesul se poate automatiza astfel încât timpii de așteptare să se micșoreze. Mai mult, ar exista o a doua cale de acces însă a fost blocată pentru a face loc pistei de biciclete care trebuia sa uneasca Floreștiul de Apahida în cadrul proiectului Cluj Bike, pistă din care lipsesc porțiuni mari și e inutilizabilă. 

Consiliul Județean trebuie să își ia rolul în serios de gestionarea eficientă și activă a resurselor în care s-a investit. Nu este acceptabilă o astfel de risipă și nepăsare față de investițiile publice. Clujul nu-și mai poate permite un eșec de categoria Clujana și o risipă de resursă financiară extrem de mare.