Câteva note după protestele de aseară și evoluția evenimentelor politice legate de proiectele de Ordonanțe de urgență pentru grațiere și amnistie.
***
Mineriada lui Dragnea
Legat de declarațiile lui Liviu Dragnea, la întoarcerea din SUA. Una dintre ele e pentru istoria României, a doua cred că se va lăsa cu o interpelare în Parlament. Prima:
”M-am întors de la instalarea preşedintelui Americii şi l-am găsit pe preşedintele României în fruntea unei noi mineriade, o manifestaţie neautorizată, împotriva guvernului României, împotriva ordinii constituţionale şi împotriva votului popular din 11 decembrie, sabotând legalitatea care stă la baza statului de drept. Preşedintele ţării s-a situat azi în afara legii, vizând avantaje politice personale şi cerând aberaţii constituţionale: retragerea unor ordonanţe, mai ales a unora care nu au fost date”.
Ce e istoric într-o asemenea declarație? Faptul că e pentru prima dată când un președinte PSD afirmă atât de tranșant despre mineriade că au fost împotriva ordinii constituționale și că ar sabota legalitatea care stă la baza statului de drept. Că nu a fost vorba despre vreo mineriadă aseară, că e o diferență enormă între sediile devastate ale partidelor politice de la începutul anului 1990 ori între tinerii bătuți, unii dintre ei până la moarte, în vara aceluiași an și mintingurile împotriva ordonanțelor Guvernului Grindeanu-Dragnea, nu insist prea mult. E o chestiune care ține de evidență și de bun-simț. Dar faptul că în mintea lui Dragnea, mineriadele de la începutul anilor 90 sunt văzute ca atacuri la adresa ordinii constituționale și, mai ales, faptul că acest mesaj a fost transmis către electoratul PSD e o lovitură pentru Ion Iliescu mai dură decât orice condamnare judecătorească. Înțelegeți, domnule Iliescu? Așa veți rămâne în istorie, și dacă chiar președintele partidului pe care l-ați fondat spune asta, nu știu cine v-ar mai putea spăla imaginea. Domnule Iliescu, mă bucur că ați trăit să prindeți ziua asta, în care să aflați ce gândesc despre acțiunile și faptele d-voastră chiar liderii PSD.
A doua:
”Astă seară am solicitat Ministrului de Interne să retragă jandarmii din faţa sediului PSD, fiindcă eu consider că PSD n-are motive să fie apărat. PSD e apărat de ideile lui politice, de programul de guvernare şi de suportul popular”.
Pe bune, eu chiar sunt curios dacă d-nul Dragnea ȘI-A PERMIS să-i ceară ministrului de Interne să retragă jandarmii din fața sediului PSD și, mai ales, dacă ministrul de Interne s-a conformat. Pentru că, să ne înțelegem, NU există nicio subordonare legală între șeful de la Interne și liderul unui partid politic și președintele Camerei Deputaților. Iar ”în fața sediului PSD” nu e sediul PSD, ci un spațiu public, unde nu dictează domnul Dragnea. Sau Dragnea a mințit sau, dacă e adevărat, și domna ministru Carmen Dan s-a executat, atunci e rost de o interpelare în februarie, când începe sesiunea ordinară a Parlamentului, și, zic eu, chiar de o demisie.
***
Prezența lui Klaus Iohannis la proteste
Încă nu m-am dumirit dacă prezența președintelui Iohannis în piață e de bine sau de rău pentru scopul final al protestelor: stoparea adoptării de urgență a ordonanțelor grațierii și amnistiei și trimiterea lor în dezbatere și adoptare normală la Parlament. Cu siguranță însă, nu i se poate interzice nici președintelui țării și nici vreunui alt politician să vină la vreun protest. Mă rog, dacă își permite să iasă în mijlocul mulțimii. Asta nu naște vreo obligație din partea participanților la proteste și nici nu schimbă caracterul lor civic. Îmi asum să afirm că marea majoritate dintre participanți n-au ieșit la proteste pentru că au aflat că vine și președintele României.
***
Despre prezența mea și a altor colegi de partid la proteste
Dacă sunt convins că oamenii n-au ieșit la protest, nici măcar în București, pentru a-l vedea sau pentru că a trecut prin piață și președintele Klaus Iohannis, cu atât mai convins sunt că miile de clujeni prezenți ieri în stradă n-au făcut-o pentru mine. Să fim serioși. Iar dacă manifestanții își vor mai aminti (peste 4 ani) că am fost și eu la protest și voi primi votul lor (dacă va mai fi să candidez), am siguranța că nu o vor face pentru că am fost în stradă, ci pentru că împărtășim și luptăm pentru aceleași principii și valori.
Mă rog, discuția e mai amplă, dar în programul cu care am candidat am menționat expres reducerea distanței dintre alegători și aleși. Ideea asta că ”politicienii nu au ce căuta în stradă”, enunțată cu bună sau cu rea-credință, le e favorabilă exact acelora care vor să existe o ruptură între cetățeni și parlamentari/partide. Cât timp o asemenea legătură lipsește, teoria conform căreia cei care ies în stradă ”nu contează, pentru că nu votează” face ravagii, cu efecte nedorite exact pentru cauzele comune pentru care luptăm. Lasă, să știe și domnul Dragnea, că voturile străzii ar putea ajunge la Opoziție, dacă nu revin la principiile și esența democrației. Ce-i rău în asta?
Cât despre mine, a fost exact așa cum am sperat: mi-am reîncărcat bateriile pentru cel puțin încă o sesiune în Parlament cu confruntări cu Tăriceanu & Co. Nu aveam cum altfel, de la câtă energie am simțit!
***
Cum se poate rezolva problema
Nu e nicio filosofie. Guvernul retrage proiectele de ordonanțe de urgență spentru a le transforma în proiecte de legi, pe care le trimite la Parlament pentru dezbatere, amendare și apoi vot de adoptare sau respingere. Una peste alta, Guvernul va avea așa timp și să realizeze un studiu de impact al acestor măsuri (grațiere și amnistie), dar și un plan de reintegrare în comunitate (consiliere socială, psihologică, asistență și susținere socială etc.) al celor vizați. Asta dacă executivul chiar vrea să fie credibil atunci când afirmă că problema umanitară e cea care îi interesează.
Problema drepturilor oamenilor din pușcării (că au și ei drepturi) e reală și, din păcate, a fost folosită doar ca pretext pentru salvarea de la condamnare și/sau închisoare a unor lideri politici ai Puterii. După ani buni de amânări, de negare, minimalizare sau ignorare a problemei, două-trei luni de dezbatere aplicată și reală, în societate și în Parlament, nu are cum să strice. E puțin probabil ca după o astfel de dezbatere să se mai ajungă la situația în care din trei aliniate ale unui articol de lege să fie vizate două (aliniatele 1) și 3) ) și să fie exceptat al treilea (aliniatul 2) ), cel care, întâmplător sau nu, îl vizează tocmai pe domnul Dragnea.
Evident, pe lângă această mutare a dezbaterii acolo unde ar trebui să-i fie locul într-o democrație – în Parlament -, mai e necesară pentru detensionarea crizei și de o demisie, a ministrului Justiției, Florin Iordache. Cu scuzele de rigoare că nu mai enumăr acum toate minciunile lui din ultimele zile.
***
CLUJ, 22.01.2017 foto & video: Nicu Cherciu
