În momentele de cumpănă ale celui de-al Doilea Război Mondial, primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, remarca faptul că națiunile care se prăbușesc în luptă au șansa de a-și reveni, însă cele care se predau fără a schița nici cel mai mic efort de opoziție sunt pierdute pentru vecie. În luna decembrie a acestui an, sărbătorim și comemorăm lupta și sacrificiul acelor generații care și-au pus viața pe altarul patriei și au încercat să creeze o Românie mai bună pentru generațiile următoare.

Ne amintim de efortul și sacrificiul soldaților din tranșeele Marelui Război, dar ne aducem aminte și de eroii secerați de gloanțele compatrioților în timp ce luptau pentru libertate pe străzile orașelor noastre acum trei decenii. Unitatea și libertatea au fost obținute cu un preț mult prea mare ca ele să fie date uitării și ignorate în tumultul lumii schimbătoare a zilelor noastre. Memoria noastră nu trebuie sa fie una selectivă, nu trebuie să ne amintim de sacrificiul lor doar în momentele de sărbătoare și de comemorare. Avem obligația morală să contribuim și să construim mai departe țara viselor lor. 

În momentele solemne ale ridicării drapelului național pe catarg sau în clipa depunerii coroanelor la memorialele patriei, avem obligația să ne gândim la greșelile trecutului și să încercăm să oferim sens sacrificiului uman al eroilor patriei. Nu trebuie să uităm că ignoranța și nepăsarea pot conduce la distrugerea valorilor unei națiuni, ele pot contribui la întoarcerea în abisul întunecat al trecutului, unde valoarea vieții umane nu conta.

1 decembrie trebuie să fie nu doar un moment festiv, ci și un moment al asumării responsabilităților de a continua munca și efortul generațiilor anterioare în construirea unui cămin pentru toți cetățenii patriei, indiferent de orientări și opinii. Puterea unei națiuni stă în unitate și în capacitatea de a se folosi de totalitatea resurselor aflate la îndemâna sa. Risipa, furtul sau proasta gestionare a acestor resurse este un afront nu numai la adresa celor care au crezut și au murit pentru cauza națională, ci este și un gest de iresponsabilitate pe care nu ne-o putem permite. 

Anul acesta este anul celor care se ridică și, în felul lor, mai mult sau mai puțin modest, decid să contribuie la continuarea construcției unei Românii moderne, prospere și mândre că este o țară europeană. Anul acesta este anul în care noi toți trebuie să ne asumăm sa fim acea generație care nu doar va promite, ci va participa activ la construcția României secolului XXI. 

Suntem acea generație care nu trebuie să se prăbușească fără luptă, ci care trebuie să continue să combată nepăsarea și aroganța celor care nu sunt capabili să înțeleagă esența sacrificiului suprem pentru națiune oferit de conaționalii noștri acum 100 de ani și acum trei decenii.

Doar uniți putem salva România!