Nu e un secret că sunt un susținător al producătorilor locali, mai ales când vine vorba de agricultură, de-asta și relația cu țăranii și comercianții din Piața Agroalimentară din Grigorescu e una specială. Despre cum văd eu o piață volantă pe malul Someșului (dar și despre amenajarea Someșului, în general), am scris de mai multe ori (vezi aici). Dar nu despre asta a fost vorba astăzi, ci despre întâlnirea cu oamenii din Grigorescu, mai exact cu vecinii mei de cartier.
E unul dintre cartierele liniștite (poate prea liniștite) ale orașului. Cel puțin plajele merită mai multă animație, pe lângă zilele de Jazz in the Park. Și Someșul merită o pasarelă în plus în zona asta, să unească Mănăștur de Grigorescu, mai exact Parcul Rozelor de plajele din Grigorescu. Cu puțin efort și nițică viziune, unirea Parcului Hațieganu (implicit deschiderea lui pt. toată lumea, fără bilet, cum cere de atâția ani Adi Dohotaru) cu malul verde din Grigorescu și o amenajare inteligentă ar putea da naștere unui parc care să concureze cu Parcul Central.
Spre seară am ajuns la The Office. Dar asta e altă poveste. Sper că ați reținut însă ideea: suntem din ce în mai mulți pe străzile orașului.
(foto: Marcel Piroșcă)
