Cu scuze pentru stilul lapidar. În măsura timpului disponibil, voi reveni cu mai multe detalii despre fiecare subiect în parte.
***
Ziua de luni, 20 septembrie februarie, am început-o în Biroul Permanent al Senatului, punând două probleme pe ordinea de zi: 1) actualizarea site-ului Senatului, astfel încât ordinea de zi cu proiectele de lege care intră la vot în zilele de luni și marți să fie publică încă de vineri (mie mi-e greu să înțeleg de ce, dacă ședințele comisiilor se încheie joi – asta pe hârtie, în realitate chiar marți sau miercuri – informația nu poate ajunge la secretariat până vineri dimineața); 2) suprapunerea ședințelor comisiilor permanente (în special în zilele de marți), astfel că un senator care face parte din două comisii (și cam asta e regula) să poată participa la ambele. ”Cu asta ți-i ridici în cap pe toți”, a fost recomandarea amabilă, venită șoptit, de la co-vicepreședintele de Senat, din partea PSD, Niculae Bădălău. Și avea dreptate. Aproape jumătate dintre cei vizați (președinții de comisii) au sărit că așa ceva ”nu se poate”, că ”nu înțeleg cum funcționează Senatul” și altele asemenea. Ba, înțeleg, și înțeleg foarte bine (de aici și iritarea lor), că în majoritatea cazurilor, pentru o diurnă suplimentară ce poate trece de 1.000 de lei/lună, mulți dintre senatori sunt la limita penalului și chiar dincolo de ea, nu pentru una, ci pentru două infracțiuni (fals în declarații și foloase necuvenite).
E agitație mare pe tema asta de luni încoace (marți a avut loc o ședință cu liderii de grupuri parlamentare și Tăriceanu, pe tema asta), la Comisia de învățământ s-au schimbat modelele de liste de prezență (în loc de ”prezent la ședința din data de…” se trece ”studiu individual”) și înțeleg că au fost discuții și în alte comisii. Voi reveni, pentru că deși subiectul pare a fi de ”organizare internă” are efecte mult mai importante (cine semnează prezențe la ședințe care nu au loc sunt dublu premiați: primesc și diurne suplimentare, și admirația cetățenilor pentru cât sunt ei de ”harnici”; iar cei care refuză să intre în joc au parte de o dublă sancțiune, financiar nu doar că nu primesc ceva în plus, dar li se taie și din indemnizația generală, iar ”absențele” sunt fluturate ostentativ de ”harnici” în fața opiniei publice. Curat murdar, murdar, murdar… Vorba unor prieteni: dormeam, dar le-o trebuit să mă trezească…
***
Nota bene: în plen s-a votat respingerea legii de adoptare a ”celebrei” Ordonanțe 13. În semn de frondă, Călin Popescu Tăriceanu a refuzat să prezideze plenul, pentru că nu și-a dorit să fie părtaș la ”respingerea unei legi abrogate”. Nu intru în detaliile juridice legate de Ordonanța 13, că fiecare jurist român, și fiecare cetățean, au câte o altă opinie. Ce m-a deranjat a fost faptul că în plenul Senatului, președintele acestei instituții, a pus sub semnul întrebării legitimitatea exprimării voinței politice în stradă. Momentan, vreau să-i aduc aminte doar art. 12 a Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale, unde libertatea de întrunire pașnică este consfințită ca un drept dincolo de orice dubiu, în special în domeniile politic, sindical și civic. Dar despre comportamentului oamenilor care nu știu să piardă, voi mai scrie.
***
Luni seara i-am interpelat pe miniștrii Mediului, Daniel Constantin, respectiv ai Apelor și Pădurilor, Adriana Petcu, legat de retragerea certificării FSC pentru Schweighofer Holzindustrie și de intenția de abrogare a Ordonanței nr. 51/2016, care stabilește sancțiunile pentru contravențiile și infracțiunile din domeniul forestier. Interpelarea mai jos, mai multe detalii aici:
***
Marți, 21 septembrie, m-am împărțit între plen, Comisia de Învățământ (unde, la propunerea mea și a colegului Vlad Alexandrescu) a fost invitat ministrul Educației, Pavel Năstase, Comisia de Petiții și Abuzuri (unde am preluat petiția organizațiilor civice legată de prorogarea ilegală a termenului de înscrieri în competiția pentru CSM) și invitația la Comisia de Mediu și echilibru ecologic a deputaților (în fapt o auto-invitație acceptată de șeful Comisiei de Mediu de la Camera Deputaților, Remus Borza). Pe scurt.
De la întâlnirea cu ministrul Educației, Pavel Năstase, și secretarii lui de stat. Ce am reținut mai important.
Legat de desființarea CNATDCU. Mihnea Costoiu (senator PSD, membru în Comisia de Învățământ) a pretins că asta ar fi o cerință a CNR (Consiliul Național al Rectorilor). Ministrul nu a susținut însă acest punct de vedere. A precizat doar că ”voi lăsa să funcționeze CNATDCU așa cum este” și se vor mai face doar unele ”completări”. ”Sunt unele persoane care nu mai lucrează în universitatea respectivă (care i-a propus inițial – n.a.). Voi consulta universitățile pentru completare. CNATDCU nu se schimbă, doar se actualizează, cu adăugarea unui element suplimentar – consultarea universităților”, a precizat Pavel Năstase.
Despre modificarea Legii Educației Naționale (LEN). Ideea ministrului e că va fi o lege nouă, nu modificări aduse vechii legi. Nu există draft pentru LEN. O să încep să lucrez la acest draft”, a promis ministrul. Ecaterina Andronescu, președintele Comisiei de Învățământ, a propus elaborarea unui draft comun, în colaborare cu comisiile de specialitate ale celor două camere.
Despre cercetarea în universități. Pe tema asta a răspuns Gigel Paraschiv, secretar de stat, inclusiv de ce CNCS (consiliu consultativ care, prin tradiție, era la MEN) a trecut cu arme și bagaje la Ministerul Cercetării și Inovării (MCI). ”Vorbim de cercetare științifică în ansamblu, nu de cercetare în institute și cercetare în universități” a ”explicat” Gigel Paraschiv. ”Trebuie să intre și profesori din universități, să fie și ei eligibili”, a spus secretarul de stat apropo de intenția șefului de la MCI de reorganizare a CNCS. Concluzia: ”Nu există bani pentru cercetare universitară. Toți banii pentru cercetarea universitară vin prin competiție” (Gigel Paraschiv).
Nu mi-a fost prea clar ce trebuie amendat la Ordonanța 4 în legătură cu atribuțiile consiliilor MEN pe palgiat. Și, ca de obicei, timpul a fost prea scurt pentru clarificări suplimentare.
***
Comisia de Învățământ a continuat cu proiectul de lege privind înființarea Institutului de Studii Avansate a Culturii și Civilizației Levantului, trimis la reexaminare de președintele Klaus Iohannis. Colegii de comisie Vlad Alexandrescu (USR) și Leon Dănăilă (PNL) au arătat și au demonstrat în termeni și cu argumente academice, ceea ce, am adăugat și eu, într-un limbaj mult mai frust și direct: Institutul ăsta e, pur și simplu, o sinecură pentru Emil Constantinescu și încă vreo 35 de prieteni. Ce m-a enervat e că reexaminarea asta a ajuns în Comisie la doar câteva minute după ce d-nul Gigel Paraschiv spunea cât se poate de clar că bani pentru cercetarea în universități vor fi doar pe bază de competiție! Păi în condițiile astea statul român are buget pentru un institut auto-validat, fără nicio dovadă a competențelor membrilor board-ului într-un domeniu de cercetare – Levantul – care mai există doar ca și concept literar, nicidecum științific ori geo-strategic!? Nota bene: Institutul ăsta ar urma să fie patronat de Senat, alt for ”științific” și/sau ”academic” competent să super-vizeze o… cercetare științifică. Și asta nu e tot: Insitutul ăsta al Levantului ar urma să primească nu doar bani direct de la buget, fără nicio validare științifică, ci și clădiri de la RAAPPS! Domnule președinte Emil Constantinescu, e chiar așa de greu să îmbătrâniți cu demnitate?
Cum tendința era destul de clar împotrivă, d-na Ecaterina Andronescu a găsit calea… amânării. Pe motiv că-i invităm la comisie pe d-nul Constantinescu, dar și reprezentanți oficiali ai Academiei Române.
***
Am trecut la Comisia de Abuzuri, unde mă aștepta o altă „problemă”. Mai exact protestul organizațiilor civice legate de prelungirea ilegală a termenului de depunere a candidaturilor pentru CSM. E vorba de prelungirea de pe 16 ianuarie 2017, când Biroul Permanent (BP) s-a decis prelungirea termenului depunerii candidaturilor reprezentanților societății civile. Evident, prorogarea a fost aruncată în ultimul moment în mapa ședinței Biroului Permanent, eu m-am abținut (că n-aveam cum să verific pe loc legalitatea amânării), dar restul colegilor au votat-o… Ulterior, situația s-a dovedit destul de clară: legea nu prevede termene de amânare, exceptând faptul că nu s-au înscris candidați (ceea ce nu era cazul: erau 6 candidați pe cele două locuri care revin societății civile).
Așa ne-am trezit la BP cu protestul civic. Organizații semnatare. APADOR-CH, Centrul pentru Resurse Juridice, Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul pentru Inovare Publică, Expert Forum, Human Catalyst, Centrul European pentru Educație Juridică, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Active Watch, Asociația Funky Citizens, Asistența și Programe pentru Dezvoltare Durabilă – Agenda 21, Greenpeace Romania, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Academia de Advocacy, CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică, Centrul de Investigații Media, Grupul pentru Democrație Independentă Plenum, CENTRAS, Alainața Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), Societatea Academică din România (SAR) și Asociația Pro Democrația.
Cum protestul era trecut dintr-o mapă în alta a ședințelor de BP, fără vreo finalitate, am solicitat transmiterea lui către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții. Aici am mai cerut un aviz de la Comisia juridică. Am primit un răspuns de genul ”noi nu ne băgăm, spălați-vă pe cap cu protestul societății civice”. Cum nu era prea mare înghesuială nici printre colegii din comisie, mi-am asumat eu să fac un raport pe care îl voi pune în dezbatere la începutul săptămânii viitoare, înainte de audierea candidaților la CSM în Comisia Juridică. Pentru cine vrea să înțeleagă până la capăt: miza nu e protestul ONG-urilor (un răspuns înainte de epuizarea termenului ține de civilitate, nu de legalitate), ci legitimitatea viitorului CSM.
***
De la Comisia de cercetare a abuzurilor am țâșnit către Comisia de Mediu și echilibru ecologic de la Camera Deputaților, unde au ajuns pentru avizare cele două proiecte de Lege Anti-Cianură (cel al lui Eckstein-Kovacs/ Funar, din… 2007) și cel (ceva mai recent) inițiat de Remus Cernea. Doar că efectul mobilizării civice, care i-au contactat luni seara și marți dimineața, pe mail, pe membrii comisiei, s-a văzut: mai bine de jumătate nu s-au prezentat. În lipsă de cvorum, ședința s-a transformat într-o discuție informală. ATENȚIE, însă: SUBIECTUL E FIERBINTE!
***
Fierbinte rămâne și situația pădurilor. Seara de marți am încheiat-o la Greenpeace, cu o discuție informală, axată în mare parte pe păduri. Și aici suntem în alertă, că a ajuns în Comisia de Agricultură și Sivicultură de la Camera Deputaților, proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 51/2016, care prevede sancțiuni drastice (inclusiv confiscarea vehiculelor folosite) pentru contravențiile și infracțiunile din domeniu (de Senat, proiectul a trecut prin aprobare tacită). Nu vă lăsați înșelați de aparențe: chiar dacă în discuție se supune aprobarea Ordonanței, sunt semnale că, de fapt, votul majoritar trage către respingerea proiectului de lege (ceea ce echivalează cu abrogarea Ordonanței). În interpelarea de luni seara legată de OUG 51/2016 știam destul de bine la ce mă refer.
De ce s-ar dori reducerea amenzilor și celorlalte sancțiuni prevăzute în OUG 51/2016? Pentru că, în sfârșit, sunt suficient de mari pentru a produce efecte. Confiscarea vehiculelor folosite la furtul lemnului e, de asemenea, o sperietoare care îi ține pe eventualii transportatori de lemn tăiat ilegal, acasă. Și, dincolo de propaganda PSD, creșterea prețului la buștenii pentru foc n-are nicio legătură cu aplicarea Ordonanței 51. În fapt, prețul lemnului de foc a săltat grație uneia dintre ultimele decizii ale Guvernului Ponta, din toamna lui 2015, când a pus Romsilva să organizeze licitații în plus pentru acest lemn. Miercuri am discutat la grupul deputaților un plan de acțiune pentru blocarea abrogării Ordonanței 51/2016. Rămâneți pe aproape, voi reveni cu amănunte. VA FI NEVOIE ȘI DE VOI (la fel ca și în cazul Legii Anti-cianură)!
***
Miercuri, într-o ”pauză” am avut și o primă întâlnire cu oameni din societatea civilă, pe tema modificării Legii 60/1991. Pentru cei care, poate, nu știu, e vorba de legea aia a adunărilor publice, în baza căreia, dacă nu anunți un protest, ești amendat pentru că nu l-ai anunțat, Iar dacă îl anunți ești amendat pentru că nu l-ai organizat cum trebuie… Dar pe tema asta vor fi întâlniri și săptămânile viitoare. Așadar, ne mai auzim!
