Povestea mea – Cătălin Sălăgean

Povestea mea – Cătălin Sălăgean

Orice candidatură pentru o funcție publică aduce celor care și-o asumă o expunere foarte mare. Viața profesională, cea privată și cea politică sunt puse sub microscop în mass-media și în spațiul public, iar limitele dintre ele se estompează. Consider că acesta este un lucru normal și benefic într-o democrație reală, cetățenii având tot dreptul să afle cine sunt cu adevărat oamenii care le cer votul, care vor să-i reprezinte și care le promit că nu le vor trăda încrederea. Viața publică vine cu un preț. Însă după ce am văzut prin presă capturi de ecran cu postări de-ale mele din anul 2016, de pe rețele de socializare, îmi dau seama că viața mea privată și trecutul meu nu sunt la adăpost de interpretări tendențioase. Cu toate acestea, sunt liniștit, pentru că nu am nimic de ascuns.

Mă numesc Cătălin Sălăgean, sunt candidatul USR-PLUS la președinția Consiliului Județean Cluj, iar aceasta este povestea mea.

Nu este povestea unui mare afacerist, care a intrat în politică pentru a-și proteja și crește firmele sale și ale prietenilor săi. Nu este nici povestea unui politician care scrie cărți autobiografice pentru a-și ascunde, în spatele cuvintelor bine ticluite, scheleții din dulap.

Este doar realitatea despre mine, cea de dincolo de CV sau de programul oficial de candidatură.

Am absolvit liceul Emil Racoviță în 1996 cu media 9,08 la examenul de Bacalaureat. În același an, am început să studiez Dreptul la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, deși pentru ai mei era un efort considerabil să mă susțină financiar. Din anul 3 am început să muncesc part-time în paralel cu studiile, pentru că situația financiară a familiei mele devenise foarte dificilă. În anul 4 lucram deja cu normă întreagă și vindeam publicitate într-un catalog specializat pentru medici și farmaciști. În anul 2000 am absolvit cursurile facultății, dar știam că nu voi profesa în domeniu pentru că deja o apucasem pe un alt drum, motiv pentru care nu am susținut examenul de licență. Pe la începutul anului 2000 m-am angajat la unul dintre cei mai mari importatori de plăci ceramice din România și cred că în Cluj-Napoca am fost printre primii oameni de vânzări în teren cu plăci ceramice.

Cel puțin așa mi se părea după reacțiile constructorilor și arhitecților la care îmi promovam produsele.

M-am mutat în 2002 la un mare producător de plăci ceramice (Cesarom) unde aveam în responsabilitate o zonă de 9 județe, iar în 2004 am revenit pe plan local, la un comerciant unde am condus o echipă de vânzări de aproximativ 30 de oameni. Cred că în 2006 sau 2007 am fost contactat de o firmă olandeză care producea la „Remarul – 26 Februarie” semiremorci pentru transport agabaritic. Mi-au dat în responsabilitate o bună parte din contractele pentru Europa până înspre Orientul Apropiat. Am avut și clienți din Bahrain și Bangladesh, iar de la ei am învățat ce înseamnă cu adevărat încrederea și punctualitatea în afaceri.

Afacerea proprie am început-o în 2007, iar din 2009 mă ocup exclusiv de antreprenoriat. Sunt unic asociat într-o firmă care administrează imobile. Am început cu blocul în care am locuit la vremea respectivă și, prin munca proprie, am tot crescut până am ajuns la o bază de clienți care să-mi asigure confortul financiar.

Nu am contracte dubioase cu autoritățile statului și nu am parteneri de afaceri certați cu legea.

Printre altele, îmi place să gătesc. Îmi place atât de mult, încât gătitul a devenit cel mai constant hobby al meu. Am crezut la un moment dat că aș putea acumula mai multă experiență dacă urmez un curs de gătit, însă nu a fost așa. Partea teoretică nu m-a prea încântat, dar am avut noroc cu cele 3 luni de practică la un cunoscut restaurant din Cluj-Napoca.

Am și o mică grădină lângă Cluj-Napoca, la care nu mai ajung însă atât de des ca înainte, pentru că după 2016, anul în care am intrat în USR, prioritățile mi s-au schimbat. Totuși, am reușit să construiesc acolo o căbănuță fără să mă folosesc de unelte electrice, pentru că acolo, ca în multe alte locuri din jurul municipiului reședință de județ, nu au ajuns rețelele de utilități.

Doar prin muncă poți să-ți clădești propriul viitor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *
You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>