Mitingul de susținere a guvernului, pus în scenă de PSD, se anunță a fi un spectacol trist pentru organizatori, care mizează pe frică, constrângere și promisiuni deșarte pentru a crea perdeaua de fum mediatică de care au nevoie pentru a deturna atenția publică de la adevăratele probleme ale României.
În fapt, mitingul se va întoarce împotriva lor, fără ca societatea civilă sau opoziția politică să contribuie mult la acest lucru, și asta din mai multe considerente. Primul ține de însăși natura societății civile. Aceasta este definită ca acel spațiu care se află la confluența dintre stat, economia de piață și sfera privată și care îndeplinește funcția de observator extern și plasă de siguranță pentru acestea. Societatea civilă intervine acolo unde statul nu poate sau nu dorește să se implice. De exemplu, dacă dintr-un sat lipsesc școlile, societatea civilă trebuie să reacționeze, ori atrăgând atenția instituțiilor statului (prin informări, petiții sau, în ultimă instanță, proteste), ori prin crearea de oferte educaționale private, pe care statul este chemat să le recunoască și să le reglementeze. Statul are, deci, nevoie de o societate civilă puternică și bine organizată. De asemenea, societatea civilă organizată independent nu trebuie în mod necesar să se afle în opoziție față de guvernul statului, ambele având același scop ultim: bunăstarea cetățenilor. O guvernare bună nu este niciodată sub asediu, pentru că societatea civilă reacționează pozitiv la bunăstare și va coopera întotdeauna dacă guvernarea este în interesul cetățenilor.
Dar când însăși cei aflați la cârma statului atacă public organizațiile societății civile, încercând să distrugă astfel plasa de siguranță a societății, și organizează mitinguri de susținere a propriilor eșecuri, pe care le prezintă drept victorii, ei dau un semnal clar, și anume acela că au alunecat pe panta autoritarismului. Un regim autoritar nu va accepta imixtiuni din partea societății civile în chestiuni pe care statul ar trebui să le rezolve – chiar dacă nu are capacitatea de a le rezolva -, pentru că ar însemna să piardă o parte din controlul asupra societății. Când puterea și deținerea controlului coincid în mintea și acțiunile unui lider, acesta începe să se viseze un lider autocrat.
Aproape nimeni nu contestă puterea pe care alegerile democratice din decembrie 2016 le-a conferit-o celor din coaliția aflată la guvernare. Însă atât opoziția politică, practicată de USR, cât și opoziția civilă neafiliată politic observă și critică performanța negativă și incapacitatea guvernului de a gestiona problemele societății. Într-o democrație funcțională, opoziția – politică și civilă – joacă rolul unui vaccin care ajută statul să devină mai puternic, mai rezistent și mai pregătit pentru provocările viitoare. Un guvern care nu se folosește de aportul opoziției este unul care confundă puterea statului cu propria putere, pe care o dorește a fi absolută.
Aici ne aflăm în acest moment. În mintea organizatorilor, mitingul-monstru plănuit de PSD ar trebui să arate poporului presupus placid că guvernul deține (încă) controlul asupra tuturor funcțiilor statului, asupra administrațiilor locale și centrale, asupra infrastructurii de transport și asupra instituțiilor de forță, că deține, astfel, puterea în stat. În realitate însă, mitingul va arăta cu totul altceva, și anume că coaliția aflată la guvernare, cu toate instrumentele și instituțiile aflate la dispoziția sa, nu poate face față opoziției. Intenția în sine de a organiza unui astfel de miting este o confirmare a puterii pe care opoziția politică și civilă o exercită în societatea românească. Recurgând la manipularea opiniei publice și la susținerea silită a guvernului, coaliția recunoaște, în fapt, că nu este capabilă să asigure prin actul de guvernare pacea socială și bunăstarea în acest stat.
Mitingul nu va fi decât o „Cântare a corupților”, ca să citez din declarația politică adresată astăzi în Parlament celor din PSD și ALDE de senatorul USR Mihai Goțiu (declarația completă aici).
